Cand vine vorba de produsele romanesti, ne gandim in primul rand la traditie, la valorile nationale, la caracteristicile de baza ale romanului si Romaniei. Pentru ca asa este frumos, sa ne respectam trecutul pentru a ne asigura un viitor de calitate. Pentru a ajunge la aceasta stare insa, vom respecta omul de ieri, producatorul care aducea pe piata marfuri neindoielnic romanesti, proaspete si sanatoase, naturale si crescute in siguranta pe atatea mii de hectare din tara noastra. Multi dintre noi habar nu au cat de greu i-a fost producatorului roman sa faca toate acestea. Legat si dependent de pamantul pe care il lucra, intampinand vitregiile vremii si ale vremurilor, acest roman reusea totusi sa aduca pe rafturile alimentarelor si aprozarelor, magazinelor de tesaturi si florariilor, produse de a caror calitate si origine nu s-ar fi indoit nici Protectia Consumatorului de azi si niciun alt fel de comisie din zecile care monitorizeaza astazi lumea comerciala.
Daca nu constientizam eforturile de ieri, nu le vom aprecia nici pe cele de azi. De aceea, pentru ca economia romaneasca sa aiba o sansa sa se ridice din neantul in care ameninta sa se afunde, pentru ca rafturile magazinelor sa geama de alimente romanesti iar hainele produse in fabricile noastre sa le gasim in unitati comerciale autohtone, nu in oboruri sau cartiere chinezesti, pentru ca producatorul roman sau investitorul sa aiba ocazia sa arate ca tot ce este romanesc este si de calitate, ei bine, pentru ca toate acestea sa se intample, nu este suficient sa demarezi un program, nu este suficient sa ai initiativa si fonduri ci este esential sa invatam in primul rand sa traim romaneste… din nou.
Sa ne educam tinerii, copiii si sa le reamintim celor din generatia noastra cum sa respiram, sa mancam, sa muncim si sa producem, sa cumparam si sa vindem in mod sanatos, sigur, natural, romaneste. Sa aducem in prim plan prin campanii si programe gratuite, accesibile tuturor (in gradinite, scoli, spitale sau in reclame uriase puse in intersectii, luand locul publicitatii mediocre), tot ce inseamna calitatea pe care o cautam din nefericire acum la produsele de import. Sa ne indrumam copiii si sa aratam adolescentilor ca nu magazinele de tip fast-food sunt cele care ne reprezinta, ci restaurantele, terasele unde poti consuma printre altele si o banala omleta dar care, bine facuta, taraneste, aduce prin ingredientele sale gustul adevarat, aroma si amintirea micului dejun de acasa. Prajiturile sa fie alese din cofetariile care azi sunt din ce in ce mai putine (Amandina de ieri nu este aceeasi cu cea plina de arome pe care o gasim acum), dropsurile sa aiba gustul de altadata, usor aromat si fara ingrediente artificiale, bauturile sa le putem cumpara cu incredere, pentru ca stim ca sunt produse de cineva care a invatat sau si-a amintit ca in trecut siropurile naturale (siropul de mar natural pe care il gaseam la aprozare imi aminteste cel mai mult de fericita copilarie petrecuta la bunici) si sucurile carbogazoase, apa tonica si chiar si berea nu aveau in componenta lor ingrediente care incepeau cu E. Sa ne redeschidem fabricile de textile, sa oferim locuri de munca tuturor celor care au o astfel de calificare si care azi stau acasa sau in somaj, asteptand o sansa ce risca sa nu mai vina…
Prin atitudinea aceasta a noastra, prin faptul ca putem invata sa traim romaneste din nou, vom stimula si incuraja atat producatorii locali cat si piata de desfacere sa puna la dispozitia cumparatorului produse de calitate. Mai ales ca in ziua de astazi hypermarketurile, cu precadere Real,-, doresc sa vina cu toate fortele in intampinarea acestui comert romanesc prin programe de desfacere a produselor, prin organizarea de targuri si expozitii cu caracter traditional si ecologic, prin parteneriate cu producatorii locali si incurajarea acestora sa se afilieze altora cu acelasi tel, in scopul cresterii productiei si astfel a dezvoltarii pietei de desfacere.
Hypermarketul Real,-, prin programul sau “Produceti romaneste, vindem romaneste”, poate avea toate sansele sa convinga cumparatorul sa zaboveasca mai mult in fata raftului cu produse romanesti daca este sprijinit in aceasta initiativa de acest cumparator, care prin exigenta sa si prin marfurile pe care le cumpara, ne comunica ca are nevoie de produse naturale, sanatoase, de fructe si legume proaspete de gradina, de carne de pui, porc si vita sigura calitativ (pe fondul unei alimentatii fara chimicale a respectivelor animale), de oua ecologice, de branzeturile care in trecut erau vestite pentru consistenta si gustul lor unic), de prajiturile si de cozonacii cu nuca sau mac, de muraturile asortate si multe altele.
Asadar, pentru reusita economiei romanesti trebuie sa punem cu totii umarul: investitorul, producatorul, cumparatorul, copilul, parintii sai, blogger-ul si… guvernul. Pentru ca s–ar putea ca aceasta educatie sa trebuiasca sa porneasca de sus.
Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2011
Sursa foto: http://www.real-hypermarket.ro
Missy Ver 