BLOG MARTISOR, adiere de primavara din partea Blogawards.ro!

blogmartisorImi era dor cu adevarat de un concurs adevarat, care sa te scoata din statea de amorteala, sa te faca sa iesi din vizuina, sa iesi la lumina si sa inspiri aer de primavara.

Desi pare departe, primavara isi face totusi, incet-incet, loc in inimile noaste. Revin buna dispozitie, inspiratia, premiile, bucuriile. Revine martisorul. Revine verdele-deschis, soarele, zilele mai lungi.

Ne revenim, adica.

Marius si Blogawards.ro al lui s-au gandit sa mai scoata la lumina ceva care sa insufleteasca bloggerii si iata ca iese la rampa cu… Blog Martisor. Regulament lejer, conditii nu foarte speciale, cerinte decente, campanii tentante si premii garantate. Asta imi place la Marius. Iti da ocazia sa te simti lejer in pielea ta, te simti liber sa alergi printre campanii, sa ti le-alegi, sa pui mana pe una sau mai multe, sa scrii un articol sau mai multe, ai ca premii atat bani cat si produse sau servicii si premii garantate care iti fac cu ochiul. In ceea ce ma priveste, sunt multumita.  Am castigat de cateva ori iar premiile au ajuns in regula, de fiecare data. Nu a fost cerere sa nu fie solutionata sau idee sa nu fie analizata.

Imi place.

Abia astept sa particip. Deja m-am inscris.

 

foto: http://www.blogawards.ro

 

Un barbat cu totul altfel

bratara-cu-cristal-swarovski-si-sodalit-2-800x800_0Colegul cel nou arata absolut fantastic. Nimic nu parea sa fie nelalocul lui si totusi… acest barbat era altfel. Aerul lui spunea totul. Parea venit de pe alta lume, cu privirea lui absenta, cu tigara uitata neglijent intre buze, cu blugii lui rupti si cazand periculos de solduri, privirea albastra, metalica, tenul inchis a spaniol, accesoriile de netrecut cu vederea (bratara cu cristal Swarovski si Sodalit – Blue Skull, ochelarii de soare cu rama lata), ei bine… acest exemplar urma sa fie colegul nostru. Spre norocul meu sau nefericirea mea. A mea si a altora, caci se pare ca niciuneia dintre dragele mele colege (mai tinere, fir-ar sa fie) nu-i scapase trecerea prin biroul lung a nou-venitului.

Intra in biroul directorului. Discutia fu lunga, prea lunga pentru gaturile noastre intinse-n asteptare spre usa, pentru privirile noastre atintite pe geamul de sticla mata (de parca am fi putut vedea prin el). Degetele nu mai batura tastele, picioarele isi gasira linistea sub birou, tocurile tacura. Chiar si sorbitul in liniste al cafelei deveni un martor mut, complice, la atmosfera care se crease.

Citește în continuare

Sa ne mobilizam pentru Ruxandra!

ruxandra-1Dragi oameni buni, dragi oameni frumosi,

 

Mi se rupe inima cand vad sufletele chinuite de timpuriu. Sufletele care inca nu au inteles ce inseamna viata cu adevarat, cate minunatii ascunde ea si cum asteapta sa fie descoperita.

Si imi sterg lacrimile si zic: gata cu plansul!  E timpul sa ne suflecam manecile si sa ne apucam de treaba! Sa punem umar langa umar, sa stangem maini, sa alinam, sa simtim ca am facut ceva cu viata noastra, cu calitatile noastre, cu toate insusirile de care la un moment dat ne si simtim raspunzatori!

Sa adunam oameni, sa incalzim inimi care au putere mare de a iubi, sa dezghetam suflete si sa ne deschidem mintile astea incuiate intre telefoane, indeletniciri ieftine, treburi marunte si de cate ori inutile! Sa facem ceva!

Eu am inceput prin a scrie pentru aceasta fetita minunata, ai carei ochi (priviti si voi!) exprima atata frumusete si inocenta!

Citește în continuare

Again!

untitled… Si am revenit!

O revenire usoara, lipsita de spectacol, aproape invizibila chiar.

Si admir peisajul asta de iarna (in acest decor mi-am petrecut o buna parte din vacanta) si ma gandesc cati n-or fi vrut sa il simta pe piele? Cati nu or fi vrut sa inspire cu nesat cele cateva grade cu minus la o altitudine ce se apropie de o mie?

Cati nu s-or fi gandit sa iasa in decor, sa lase in urma parfumul amar al grijilor cotidiene – cel in care ne invaluim cu totii de-a lungul cenusiilor noastre zile – si sa dea pur si simplu un F5 (Super Blog stie!) pentru a-si incarca bateriile de multa vreme obosite?

Ei bine, eu m-am gandit si, spre norocul meu, am reusit performanta de a urca acolo, in Poiana Marului, spre a-mi limpezi gandurile si spre a privi inapoi, in jos, catre maruntele mii de ceasuri gri ce mi-au impovarat ultimele zile ale lui 2016…

photo: arhiva personala

Particip la SuperBlog 2016!

particip300pxSi anul acesta imi face o deosebita placere sa concurez la SuperBlog 2016!

Oameni minunati, creativi, deschisi, oameni care nu se sfiesc sa isi spuna deshis pararea, oameni care stiu sa scrie, oameni care viseaza, oameni care isi ating visele.

Ma plec cu deosebit respect in fata castigatorilor de pana acum si ma bucur ca va pot avea drept exemplu de creativitate, originalitate si perseverenta!

Si ma bucur enorm ca acea Claudia a lu’ Patrascu nu se dezminte nici de asta data si scoate ea ce e mai bun din blogging-ul creativ.

Adica a scos  o editie nou-nouta de iarna 2016!

Ne vedem, ne auzim… si scriem!

 

foto: http://www.super-blog.eu

 

 

„Banca de scutece”, un proiect extraordinar, marca Cetatea Voluntarilor din Arad!

14046097_1190013414397280_2647741668408417365_n„In urma cu o luna am dat viata unei idei mai vechi de a avea in permaneta un stoc nelimitat cu obiecte necesare copiilor abandonati la sectia de pediatrie 1 din Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Arad ! Asa s-a nascut campania umanitara „Banca de Scutece Arad„. La inceput nu  am crezut ca vom reusi sa umplem cosurile amplasate in Magazinul Real Arad ! Astazi la 4 saptamani distanta avem nevoie de o incapere mare unde sa depozitam multimea de scutece, servetele, haine si produse de igiena! In incinta magazinului care ne gazduieste campania avem aranjata „banca” si ne gasiti acolo!!! Multumesc, Vlad Izabela, ca ai inteles ideea noastra si impreuna am dat viata acestei campanii! Astazi, impreuna cu voluntarii nostri, am aranjat cu drag si bucurie lucrurile bebelusilor in „banca” ! Va asteptam ! „

 Asa graieste pe limba ei – o limba a dragostei, a daruirii si a solidaritatii – Ana Maria Nyeki, fondatoarea si presedinta Clubului Voluntarilor din Cetatea Aradului. Si o graieste bine. E ambitioasa, perfectionista, sigura pe ceea ce face si, ghidata de scopul pe care numai o inima mare ti-l poate insufla, merge inainte, dand din coate, facandu-si loc catre inimile oamenilor, de multe ori greu de induplecat.
13937889_10209669638633896_5272552027720675655_o
Neobosita, Ana Maria, cu inconfundabila voce hodorogita, dar plina si hotarata, alearga printre copii. Se regaseste in mijlocul lor, are grija de ei iar clubul ei ii responsabilizeaza. Ajuta cu mii de maini si daruieste cu mii de suflete. Pentru ca piticii ei, ajutoarele cu varste cuprinse intre 1 si 18 ani, muncesc cu adevarat, cot la cot cu ea.
13738219_311523675851490_3234397337554244324_o

 

Desi tanara, Ana Maria are un suflet mare, mare de tot si rezoneaza cu suferinta, de orice natura ar fi ea si orice varsta ar avea. Suferinta incepe uneori de la nastere, cand suflete nevinovate sunt abandonate in maternitate si lasate in voia Domnului. Atunci Ana, secondata de Anca Korponai si de Monica Morovan, vin intr-un suflet si dau o mana de ajutor Domnului, cu bratele incarcate, cu zambetele calde si inimile pline de iubire. Pline de iubire pentru micutii abandonati si de revolta impotriva sortii…

14088491_323529357984255_8880268116265877736_n

14045551_321986578138533_911303353903008843_n14088447_321986584805199_8354130976296923202_n

 

 

 

 

 

 

 

Alteori suferinta inseamna nevoi la orice varsta. Si atunci Ana isi aduna din nou fortele, micii voluntari si voluntarii mari si fac front comun impotriva saraciei. Undeva o gradinita nu are peretii zugraviti, in alta parte spitalul se lupta cu lipsa dotarilor minime, intr-un colt al Aradului o familie doarme in vana iar altundeva doi batrani dorm pe trotuar.

14045877_321153318221859_1853851080029463446_n

Banca de scutece (despre care puteti afla mai multe informatii si de aici) reprezinta cel mai recent proiect dar vine din urma un altul, de care vor beneficia micutii bolnaviori de la Spitalul Clinic de Urgenta Arad. O ludoteca, dotata cu cele corespunzatoare petrecerii timpului in mod agreabil de catre copii, reprezinta o alta ambitie a Anei.

Vom reveni cu detalii, de indata ce voi smulge de la inculpata informatii proaspete.

foto: Cetatea Voluntarilor din Arad

 

 

Zilele Aradului, orasul meu adoptiv

ZileleAradului2016-650x435 (1)Ca Aradul este un oras magnific, nu mai e cazul sa va spun. Orasul acesta ma va fascina intotdeauna: elementul nou intalneste armonios vechiul, cetatea, obiceiurile, graiul. Iar rezultatul este spectaculos.

Aradenii sunt boemi. Si asta stiati. Faleza cea lunga a Muresului, strajuita de parcuri, terase, verdeata, gazduieste zilnic iubitorii de natura, de frumos, de briza racoritoare venita de pe raul lung si lenes… Si vor fi cu sutele in continuare, pentru ca au inceput Zilele Aradului….

Zilele acestea ii sarbatorim. Pe oras si pe aradeni. Pe cei veniti si pe cei plecati. Pe cei care au ramas si pe cei care pastreaza in amintire orasul larg, cu alei inguste, de pe Mures

Programul detaliat al sarbatorii de sfarsit de august il gasiti aici!

 

Bucurati-va de atmosfera, de targ estival, de pictura pe sticla, obiecte artizanale, concert in aer liber pe strandul Neptun, de terasele cu bucate romanesti si de gelaterii!

 

foto: http://www.aradon.ro