Educatia romaneasca bate normele!

Ca o adevarata natiune care se mandreste ca se afla in UE, Romania face totusi pasii destul de marunti in ceea ce priveste educatia. Si nu ma refer la copiii pe care mandra noastra tara ii “varsa” in strainatate pentru a ajunge la performante, ci la cei ramasi in tara, la scolile romanesti sau – mai rau- la cei ramasi… acasa.

Ma doare cand inca vad si aud de educatie facuta cu ajutorul curelei sau cu sfanta palma peste fund sau peste fata… uneori cu batai crunte, “rupte din Rai”. Imi inchipui atunci ce fel de adulti vor deveni acesti copii, cum vor percepe ei educatia, viata in general, relatiile inter-umane, cum vor iubi si cum se vor lasa iubiti si mai ales cum isi vor educa la randul lor copiii.

Nu de putine ori am avut ocazia sa constat ca parintii, prea ocupati, prea obositi sau prea stresati sa se mai ocupe de copii si sa le raspunda la miile de intrebari aparent stupide, prefera sa lase totul in grija gradinitei, a scolii, a bonelor, a prietenilor, a oricui poate raspunde la toate micile frustrari ale celor mici. Si, cand se infurie, apeleaza la violenta. Si gata educatia. Ea se rezuma doar la “aia nu-i voie”, fara sa se explice de ce nu-i voie, care sunt riscurile, exemplele lipsesc, incurajarile la fel. Asta sunt „amanunte lipsite de importanta”. Copilul trebuie sa invete la scoala si gata. Daca nu, cureaua!

Nu numai saracia impinge parintii catre o neglijenta crunta in ceea ce-i priveste pe cei mici, dar si bogatia, traiul indestulator, au micile lor mari lacune. La fel de ocupati, la fel de obositi dar preocupati sa aduca si mai multi bani acasa, instaritii uita ca adevarata avere se afla acasa, cautand cu privirea, din balcon, spre aleea pavata si strajuita de tuya si arbusti de China, asteptandu-si parintii care cu siguranta ii vor aduce jucarii, surprize… It-iste sau vreun ATV, negandindu-se sa povesteasca ce au facut la scoala, ce au invatat azi, ce pilde le-a spus profesoara sau ce incurajari au primit. Sau cine i-a batut in curtea scolii. Acesti mititei nu se vor gandi niciodata sa rezolve o problema pentru ca nu vor sti cum. Nimeni nu le-a explicat. Este suficient un singur telefon si mama rezolva micile conflicte cu copiii sau cu notele… Este o alta metoda de educatie sau de… lipsa ei. Pentru ca, desi se situeaza la antipod din punct de vedere financiar, este tot o forma de lacuna in educatie…

Si atunci? Cine este de vina?

Sursa foto: womensstudiesjmu.wikispaces.com

2 thoughts on “Educatia romaneasca bate normele!

  1. Ai dreptate cand vorbim despre parintii care ignora total educatia copilului. Aceia sunt de condamnat. Sunt vinovati pentru ca se comporta de parca nu si-ar fi dorit copii. Insa sunt si aceia care, preocupati de educatie prea in exces, ii rasfata pestemasura si copiii ajung sa-si jigneasca colegii la scoala cu diverse expresii „imprumutate” de la parinti. Sunt aroganti, lipsiti de interes pentru scoala, in genere si prea „populari” ca sa-si mai vada lungul nasului. Despre astia ce sa comentam? Ce ar fi trebuit sa faca parintele?
    Trebuie sa existe o punte de comunicare parinte-copil, care sa mijloceasca intelegerea, intelepciunea si masura lucrurilor celui mic. Copilul judeca prin prisma parintelui, fiind prea mic sa o faca singur. Daca ii las frau liber personalitatii, daca nu exista un echilibru in lucruri n-ai educat decat un mic monstru. Nu mai sunt adepta bataii, si cand scriu bataie, ma refer la o palma peste fund sau o peste maini, chiar si peste fata, atunci cand e cazul de crize grave de personalitate, ci abordez logica si discutia. Pentru ca acum este totusi mai maricel si intelege ce are de facut si este la varsta la care se modeleaza mai usor.
    Dar, pana la an, un an jumate, depinde de copil, lucrurile o pot lua razna. Si, pentru ca este prea mic sa si inteleaga ca ceea ii interzici sa faca este periculos pentru ei, aplici metode tabu.
    Este cu dus si-ntors.
    O Bunavestire binecuvantata!

  2. Adevarul este ca despre educatia romaneasca si lacunele ei se pot spune multe si eu nu am reusit sa aduc in prim plan decat un argument. Sunt insa intr-adevar foarte multe de spus.
    Si – cum zici si tu – puntea de legatura, de comunicare, este foarte importanta aici. Din nefericire, foarte putini parinti stiu sa comunice cu copiii lor…

    Iti multumesc pentru comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s