Cea mai urata papusa

Dintotdeauna mi-au placut papusile. Nu conta varsta la care eram, cat de scumpa era jucaria sau cat de colorata mi se parea pe rafturile magazinelor. Inca de cand o priveam pentru prima data, o papusa ma fermeca. Ma imaginam plimband-o, jucandu-ma cu ea inca dinainte de a o putea avea.

Iar mama facea totul sa o am. Eram pretentioasa, dar hotarata. Cand imi placea cu adevarat ceva, nu imi trebuia inlocuitor. Asa am pus ochii pe o papusa, personaj de desene animate de altfel, intr-un magazin de jucarii din Bulgaria. Parintii m-au lasat sa aleg si bineinteles ca am luat-o pe cea care simteam sa m se potriveste, cea care imi va fi alaturi pe perna la culcare si careia ii voi povesti temerile, bucuriile si incantarile mele.

La vederea papusii, mama a exclamat: „Tocmai pe cea mai urata ti-ai gasit sa o alegi?”

Cum sa ii explic, in cuvinte simple de copil, ca fetisoara urata a papusii era ceea ce imi doream eu, nu pe cele stralucitoare si incantatoare de pe rafturi, ci doar pe aceea, in ochii careia imi vedeam reflectat intregul univers de copil, cu marile sale bucurii sau micile tristeti.

Pe ea am ales-o. Am plecat din magazin strangand-o in brate iar parintii, consternati, susoteau in spatele meu.

Cum sa le explic ca nu frumusetea conteaza ci ochiul cu care privesti?

 

sursa foto: http://withfriendship.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s