Pe munte cu Frusina

Si uite asa facu ochii mari Frusina cand ii aratai echipamentul pregatit de drum… Nu stia nici ea, biata, pe ce lume se gaseste. Stia doar ca buna ei prietena din facultate o invitase, dupa atatia ani in care nu se vazusera, sa petreaca impreuna un week-end care numai de vis nu se anunta. In primul rand pentru ce Frusina e cam… tocilara. Bagata cu nasul in carte pana la urechi, mancand randurile la o distanta de 5cm de carte, tragandu-si nasul intruna si avand pe ea vesnicul pulover visiniu care ma calca pe nervi inca de la cursuri, serioasa mea prietena habar nu avea ce e aia excursie. Fundul, lat de la atata stat pe scaun contabiliceste, era mult prea mare si greu sa-mi urc prietena pe una din biciclete si ma uitam descurajata si cu ingrijorare crescanda la echipamentul meu…

“Fato… vrei sa lasi un pic aia si sa vii sa iti explic ce am luat cu noi?”

Fara sa-si ridice ochii, isi indeasa mai bine ochelarii pe nas:

“Vin. Dar stii ca nu-l suport pe Tudor…”

Asta a fost cam greu de explicat, pentru ca Tudor era unul din favoritii trupei si obligatoriu avea o bicicleta rezervata.

Cand a coborat si am ajuns cu totii la punctul de intalnire, ne-am holbat unii la altii atat din pricina soarelui cat si a surprizei. Celalalt grup cu care urma sa ne intalnim avea exact acelasi echipament ca si noi: caiace, biciclete cu suport cu tot si portbagajul suspendat care era, se pare, deja plin.

Se uita biata Frusina la toate astea, in timp ce ii explicam cum e cu vitezele bicicletelor, ce trebuie sa tina cont, cum sa-si puna casca si s-a uitat stramb si la caiacele noastre, preferate de toata gasca si de nelipsit in escapadele noastre…

“S-a dus distractia”, m-am gandit si bat pariu ca si ceilalti imparteau aceeasi opinie. Basca ca se uitau urat si la mine ca adusesem pastila amara. Sincer, mi-ar fi parut rau sa nu calificam iesirea la cote inale. Cei de la Aventuria depusesera tot efortul sa ne gaseasca bicicletele preferate disponibile, caiacele pregatite la timp, portbagajul l-au montat cat ai zice peste, iar reducerea de inchiriere a fost substantiala… Si sa ne intoarcem acasa? Niciodata!

Adevarata surpriza insa ne-a oferit-o tot Frusina. Dupa ce am urcat pe munte cu masina de teren, am coborat pe Mures in jos, cu viteza ametitoare, pe cele patru caiace care s-au comportat exemplar. Usoare, lungi si inguste, se identificau cu valul pe care alunecau… Frusina noastra, pe langa faptul ca a incaput surprinzator intr-unul din ele, ne-a si luat-o inainte razand in hohote si a ajuns prima la baza. Imediat s-a aruncat pe una din bicicletele ramase jos cu Tudor si, spre marele lui soc, a urlat: “Iubitule, nici cu Supersonicul nu ma prinzi cu asta!” Si tot prima a ajuns in parcarea de la picioarele muntelui. In cele din urma, resemnati, rasufland din greu, stand cu mainile pe genunchi si incercand sa se recapatam suflul, a exclamat:

“Fratilor, eu chestia asta o fac inca de la inceputurile Aventuriei! Oi fi eu contabila, dar sa-mi inchiriez bicicletele astea si caiacele e floare la ureche! Ma lasai si de fumat cu chestia asta! Si sa ziceti mersi ca am luat de la Aventuria si o lada frigorifica cu afisaj electronic! Altfel berea voastra suferea un atac de cord!”…

Si uite asa am facut eu ochii mari in timp ce o priveam pe cand isi imbraca vesnicul enervant pulover visiniu si se cufunda linistita pe bancheta din spate in cartea aia cu litere mici…

Articol scris in cadrul concursului SuperBlog2011

sursa foto: http://www.pcnews.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s