Cea mai frumoasa nunta

Cel mai important eveniment din viata unui cuplu… cel putin pana li se naste primul copil. Primul “DA”, cu rezonante unice, rostit cu voce hotarata sau dimpotriva, un consimtamant tremurator. Cele mai frumoase zambete de fericire ale unei mame care-si vede fiica-n alb sau privirea strengara dar in aceasi timp plina de admiratie a cavalerului de onoare care-si vede prietenul fericit. Intr-adevar, cele mai frumoase momente…

La toate acestea ma gandeam pe cand priveam de pe margine cum prietena mea, din domnisoara Pascal cea obraznica, care nu pierdea niciun recital de prin cluburi, devine frumoasa si radioasa doamna Ivaneanu. Aceiasi ochi, aceeasi talie, dar… ce schimbare! Cred ca fericirea nu s-a oglindit niciodata atat de fatis in privirea cuiva asa cum se regasea in frumosii ochi albastri ai fostei mele partenere de clubbing. Si aceasta privire de peruzea era accentuata si de unul din cele mai frumoase buchete de mireasa pe care le-am vazut vreodata: o combinatie de cale albe si flori albastre de camp. Petalele regale erau atat de bine puse in evidenta de multitudinea de banuti salbatici incat doar rochia stralucitoare a miresei le putea eclipsa. Si a fost concurenta acerba…

Am observat surprinsa ca mireasa gandise acest regal floral pana in cele mai mici amanunte: cala se regasea la reverul hainei mirelui, in aranjamentul nasei (si de data aceasta combinatia a fost una originala: cale albe si margarete mici, de aceeasi culoare), inconjurau discret si cat se poate de gratios lumanarile albe de cununie iar cocardele erau mici cale cu codita scurta, argintie, ce se iteau grabit la reverul fiecarui invitat. Frumoasele forme ale calei le puteai intalni si pe poalele rochiei miresei, cusute discret de maini pricepute dar ce nu intalnisem niciodata era ca se regasea si pe coronita alb-proaspata a celei mai fericite femei din ziua aceea… Nu vazusem niciodata o mireasa cu coronita din flori adevarate, fresh.

Nu a fost fast, nu a fost lux, nu au fost sute de invitati. Nu au fost mancaruri alese si nici formatie muzicala din cinci persoane. Nici macar restaurant nu a fost iar caviarul a lipsit cu desavarsire… A fost insa dragoste, admiratia mirelui fata de aleasa lui, flori pe fiecare stalp al curtii si pe poarta uriasa de la intrare, au fost nasi tineri si emotionati de uriasa raspundere, au fost tatici eleganti, cu obrazul rosu de fericire si zeci de copii certandu-se pe prajituri.

Am fost impresionata – pana la a-mi strica machiajul – de ziua aceea, cand mandrele cale au presarat calea spre fericire a celor doi tineri cu discretie usor-parfumata dar fara economie de fericire, eleganta, stil.

 

articol scris in cadrul concursului de pe blogatu.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s