Cealalta fata a romanului

Pana mai ieri istoria se mandrea cu romanul de altadata… Cu romanasul nostru vesel, harnic si abil, care nu numai ca se falea ca poate sa rastoarne muntii dar si reusea. Cu totii cunoastem acele pilde zdrobitoare, acele exemple de moralitate, de curaj si virtute de care erau pline manualele scolare!

Erau despre femei care faceau sacrificii pentru familie trudind din greu dar ochii le erau veseli, despre barbati care plecau cu noaptea in cap si se intorceau cu desaga plina de merinde dar nu uitau sa rada, sa se veseleasca… Despre acei copii care respectau cu sfintenie vorbele parintilor si care tremurau atunci cand faceau vreo boacana… Dar erau fericiti, cu obrajii rosii de atata vreme petrecuta in aer liber! Ei bine, acei copii stiau sa se catere intr-un pom, stiau sa se joace in nenumarate feluri iar mancarea aburinda se impartea doar in cateva categorii… cu ingrediente naturale.

Unde sunt romanii de ieri, de alaltaieri, romanii autentici?

Scriu aceasta postare dupa ce am petrecut o noapte alba gandindu-ma la ce erau si ce nu mai sunt oamenii din tara noastra. Si multe intrebari mi s-au nascut in minte atunci cand mama mea, proaspat intoarsa de afara, spuse in timp ce privea cu nasul lipit de fereasta compartimentului de tren si observand calatorii: „Doamne, ce oameni tristi! Numai fete incruntate, numai romani preocupati sa care, sa stranga, sa adune, sa duca! Unde or fi romanii de pe vremea mea?”…

 

sursa foto: wix.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s