Conspiratia de Craciun – Cel mai frumos cadou

Prinsi in tumultul vietii cotidiene, uitam sa mai fim buni, uitam sa mai facem cate o fapta buna, uitam sa fim mai ingaduitori cu noi insine si alergam pe cararile vietii cu capul plecat si mainile indesate adanc in buzunare, atat de repede incat nu ii mai recunoasteam farmecul. Din cand in cand, neavand alt prilej de bucurie, ne refugiem in aminitiri si nici pe acelea nu mai stim sa le retraim cu adevarat. Pentru ca suntem mult prea ocupati, prea tristi si extrem de grabiti.

Nu mai avem puterea de a alege un cadou adevarat, nici timpul si nici rabdarea. Apucam in graba de pe rafturi cate o mica atentie menita sa ii aminteasca celui vizat de prezenta noastra fugara de altfel in viata lui, din simpla dorinta de a nu ne face uitati. Sau din obligatie. Rareori din placere adevarata.

Cel mai frumos cadou primit de sarbatoarea sfanta a Craciunului l-am primit intr-un an si intr-o perioada a vietii mele neagra, cu nuante pe alocuri gri, dar foarte trista. Atunci cand ma gandeam ca nimic nu poate face mai nefericita aceasta sarbatoare, iata ca bradul proaspat impodobit se prabuseste cu zgomot peste cadourile de Craciun si peste vitrina din sticla plina cu ornamente din portelan. Si dezastru. Ma asez, prea trista sa pot plange si nu-mi doresc decat sa treaca acest Craciun si sa incep de maine cu alte tristeti. Dar nu azi. AZI sa treaca mai repede.

Adevarata surpriza a constituit-o insa clopotelul de la usa care a inceput sa isi sune strident bucuria. Ma ridic obosita si fara chef si deschid usa. Si casa mi se umple de viata, bucurie si lumina. Intreaga mea familie statea zgribulita in pragul usii, intrand fara sa fie poftita, intr-un amalgam de voci atat de variate, pe toate tonurile, dar atat de iubite de mine! Mama, fratele meu, bunicii, toti erau acolo strigandu-si bucuria si in curand m-am pierdut in bratele lor, plangand de surpriza si de prea multa fericire si de teama ca aceasta sa nu fie decat un simplu vis!

Si parea un vis! Familia mea, plecata atat de departe, mama prin tari straine, fratele la celalalt capat al tarii, bunicii batrani si bolnavi, traindu-si singuratatea intr-un sat uitat de lume, cu totii erau acolo, obositi dar fericiti si intreaga bucurie li se citea in ochi, in fiinta intreaga!

Am ridicat bradul, am strans cioburile, lacrimile si durerea si nu a mai fost loc decat pentru lumina sfanta a Sarbatorii Nasterii Domnului, adusa in casa de iubita mea familie. Si fericirea noastra se reflecta duios in lumanarile din pom, in minunatele cadouri de Craciun si in superba coronita aurie pe care iubitul meu o adusese, partasa la aceasta minunata conspiratie, organizata cu atata meticuloziatate, dar al carei efect depasise cu mult asteptarile…

articol scris in cadrul concursului de pe blogatu.ro

sursa foto: http://www.123flori.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s