Un colt de poezie, un dram de nebunie (sau intre Valentine’s Day si Dragobete)

De vreodata vei pleca, sufletu-mi va ramane tacut, mut ca o lira uitata intr-un ungher al noptii, iar florile isi vor inchide petalele, de prea multa singuratate…..

Doar la gandul ca vei pleca, literele imi intorc spatele, mirate, maniate….

Zadarnic incerc sa scriu cu mana tremuranda…

De cum ating hartia, ma zgarie, ma musca
Si degete-mi apuca cu sadice porniri,
Si ma retrag speriata, cu mana sangeranda
Si groaza in priviri.

Cu cata dusmanie o litera priveste
Stiloul ce alearga pe galbena hartie,
Si chiar si de cerneala aceasta se scarbeste
Si goala vrea sa fie…

Si literele toate de haine se dezbraca,
Arunca peste umeri cerneala albastra, moale,
De azurii sandale in graba ele scapa
Si toate raman goale…

 

 

poezie publicata pe http://www.agonia.ro

sursa foto: http://www.flixya.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s