RIUF si grija pentru viitor

Cum am mai scris intr-o postare anterioara, pledez pentru excelenta. Pentru sansa pe care ti-o ofera uneori viata de a fi cat mai bun, poate cel mai bun. Si, cu toate acestea nu este suficient. Pledez in general pentru lucrul bine facut, pentru materia atent studiata, pentru un tel bine stabilit in drumul de verificare a propriilor talente… Dar, cel mai important, sunt PRO respectul de sine. Si, daca asta inseamna a-ti depasi propriile limite, asa sa fie; pentru ca, avand o stima fata de propria-ti persoana, inseamna ca vei scoate la iveala cele mai deosebite calitati pe care le ai, fara a avea 10 pe linie la toate materiile.

Poti incepe prin a vizita  Targul International de Universitati. Ai timp in perioada 17-18 martie la Sala Palatului din Bucuresti, pe 20 martie la CRAFT Timisoara sau 22 martie la Hotel Unirea din Iasi sa alegi ce iti place sau pur si simplu sa asculti oameni care ii vor prezenta oferta educationala. Aici, la RIUF, vei intalni peste 100 de institutii educationale. Interesant este faptul ca nu trebuie sa fii cel mai bun din generatia ta, iti trebuie doar talentul pentru a numita disciplina, doza corespunzatoare de curaj si ambitie si sa stii ce vrei.

Sunt IMPOTRIVA ingradirii. Impotriva acelora care considera ca, pentru a fi candidatul ideal la o bursa, trebuie sa stii fizica si muzica la fel de bine iar la educatie fizica si sport sa fii primul. Nimic mai aberant.

Din nefericire, in tara noastra sunt multe institutii, de stat sau private, care uita sa mai priveasca in viitor si se cramponeaza de o cutuma care are varsta strabunicii. Ma si mir ca a rezistat atat. Suntem oameni cu carte, oameni cu capul pe umeri mai ales iar strainii se cam bat pe noi sa ne aiba atat ca studenti cat si ca parte integranta din viitorul natiunii lor. Ei bine, stati sa ne lamurim cum vine asta si am sa dau un mic exemplu prin care voi ilustra faptul ca o facultate buna sa face cu capul, nu cu banii, ca poti ajunge si in spatiu daca asta iti propui (si asta chiar inainte de a implini 20 de ani), ca Bacalaureatul nu este intotdeauna relevant, ca universitatile europene se inghesuie sa ne primeasca si chiar sa ne pastreze studentii si ca unui reporter care a vrut sa ne promoveze i s-a spus ca Romania nu este importanta. Si poate va lamuriti voi ce trebuie sa facem in legatura cu asta.

Lucrand timp de cativa ani intr-o instituie de invatamant preuniversitar privata, cu capital strain, unde predarea avea loc in limba engleza desi ne aflam in plina Romanie, am avut ocazia sa cunosc cativa elevi (de fapt, majoritatea) care s-au remarcat nu atat prin manierele de oameni culti cu care mi se adresau (aveam sa constat ca proveneau din familii obisnuite) ci prin larghetea, lejeritatea cu care mancau materia. Si nu toata materia, ci numai aceea care ii interesa. Din nefericire, am observat ca asemenea minti luminate erau din cand in cand mustrate sau li se incheia proces verbal pentru ca nu statea cravata cum trebuie, ca au intarziat la ore sau ca au avut nu stiu ce privire in ochi cand s-au adresat profesorului. Nu am comentat respectivele faze dar, fiind responsabila cu incheierea pacatoaselor procese-verbale, am vazut cu uimire cum fetele lor senine ramaneau la fel de linistite, chiar mai senine, aproape amuzandu-se de ridicolul momentului si incercand sa se supuna, cel putin aparent, convenientelor.

O parte din acesti elevi aveau o ambitie uluitoare. Isi imbratisau patimas materia de care erau indragostiti si au ajuns sa fie pregatiti de profesori de renume care sa ii ajute sa mearga mai departe. Cat de departe? Va zic imediat. Inainte de Bacalaureat deja stiau unde au fost admisi si ma refer aici la universitati europene si chiar una din Canada. Nu conta media BAC-ului ci rezultatele din cei patru ani de liceu, implicarea in activitati de voluntariat, activitatile extracurriculare si rezultatele la concursurile la care participasera.

Stiu ce vorbesc. Au fost admisi la Universitatea Internationala Bremen din Germania si, inca din primul an de studiu, au format o echipa, LEDA (cea mai tanara, aveam sa aud ulterior) care a zburat in spatiu. Ne-au trimis filmulete de acolo, in imponderabilitate, iar in ziua de azi reprezinta cartea de vizita a liceului pe care l-au absolvit si de care acum sunt mandri…

Trist este ca au participat din partea Germaniei, pentru ca erau studenti in acea tara iar unui reporter care a vrut sa filmeze zborul si sa comenteze un experiment pentru care care tinerii se pregateau i s-a spus sec ca locurile sunt limitate si ca oricum Romania nu este o tara importanta. Ei bine, s-au intristat la gandul ca tara lor, tara de unde venisera, unde invatasera si unde isi aveau familiile si casele, reprezinta atat de putin pentru cei de dincolo.

Concluzia mea? Nu trebuie sa ai 10 pe linie, nu trebuie sa-ti doresti marea cu sarea si nici sa te impiedici de maruntisurile pe care ti le arunca perfida viata in cale. Trebuie sa-ti urmezi destinul. Iar daca acesta este reprezentat de o universitate europeana, mergi acolo, invata, nu uita ca esti roman si nu te jena de asta. Vei ajunge departe indiferent de tara de unde provii, doar cu ambitie, perseverenta si, cum spuneam, respect de sine.

articol scris pentru blogalinitiative.ro

sursa foto1: Grupul Educativa

foto2: http://www.hanze.nl

foto3: http://www.telegrafonline.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s