Din suflet de copil

Ramasese singur. Tot zbuciumul, tot vacarmul si toate vorbele grele pe care le auzea prin usa disparusera iar binecuvantata liniste le luase locul. Se aseza trist la birou, isi lua fata in maini si reflecta. Ochii albastri, inecati in lacrimi, obrazul tras, tremurul bratelor si intreaga sa fiinta insasi aratau cat de mult suferea si cat de tare si-ar fi dorit linistea. Pentru ca era un copil trist, a carui viata aparent fericita fusese zguduita din temelii atunci cand isi auzise pentru prima data parintii strigand unul catre altul, aruncandu-si vorbe grele si gesticuland larg, pentru a-si sublinia punctele de vedere.

Na! Acum nu vor mai merge cu totii la strand. Se intreba ce vor face oare diseara. Probabil mama se va retrage in bucatarie la oalele ei iar tatal va deschide vesnicul ziar de seara, cufundat in fotoliul vechi de cincizeci de ani care deja gemea sub  greutate. Pe el il vor ignora. Nimeni nu il va intreba ce face, nimeni nu se va gandi sa ii dea o explicatie, nu va fi o impacare fericita si nici lacrimi de bucurie. Parintii sai se vor desparti iar el va fi inca unul din acei copii de la scoala pe care ii compatimea pentru nefericirea de acasa… Uite ca i se intampla si lui. Va avea si el parte de sfarsituri de saptamana cu unul din parinti, niciodata amandoi, va merge in excursii trist si descurajat iar concursurile nu vor mai prezenta acelasi interes ca pana acum. Si nu va mai lua note mari iar diriginta nu va mai veni mandra in vizite… Si se va intrista cand va auzi ca un coleg sau o prietena va fi laudata in fata clasei pentru rezultatele deosebite obtinute la toate materiile. Si va suferi foarte mult. Pentru ca el de fapt este primul din toata scoala.

Acum insa nu vroia sa se gandeasca la scoala, la invatat si la carti. Deschise trist calculatorul si cauta niste jucarii care sa il distraga de la supararea de acasa. Trecu peste toate acele jucarii din lemn si le studie pe toate. Vroia pur si simplu sa se simta copil. Constata cu bucurie ca motocicleta 3 in 1 de la Creator era din in stoc pe jucariata.ro si se gandi cum sa o comande si de unde sa ia bani… Inca se mai zbatea sa gaseasca o solutie, cand se auzi o bataie usoara in usa iar capul tatalui se ivi prin deschizatura.

„Esti?”

„Sigur, tata, intra!”  raspunse, surprins ca era cineva acasa. Isi sterse grabit ochii inca umezi.

Parintele ii facu cu ochiul:

„Hai sa luam niste jucarii…”

Copilul reflecta un pic si raspunse timid:

„Nu vreau jucarii…”

„De ce?”intreba tatal uimit.

„Vreau doar… vreau doar sa te impaci cu mama. Nu mai vreau jucarii. Nici hainute. Vreau sa ne iubim cu totii, sa fim o adevarata familie, sa mergem impreuna in excursii si sa nu fiu ca ceilalti copii care isi petrec timpul ba cu mama, ba cu tata…”

„Dar cine a zis ca va fi asa?”

„Eu stiu, am auzit cum va certati…” si izbucni in plans, cu toate eforturile de a se stapani.

Tatal intra repede in camera, se aseza pe pat, ii lua mainile intr-ale sale si il trase mai aproape, privindu-l in ochi.

„Copile drag, noi nu ne vom desparti, noi vom ramane mereu impreuna. Ne iubim foarte mult, dar eu si mama ta suntem diferiti, nu gandim intotdeauna la fel. Avem pareri care uneori se contrazic si atunci apar astfel de discutii. Noi insa tinem unul la altul foarte mult si nu vom renunta sa mai fim o familie. Iar pe tine te iubim intr-atat incat nu putem concepe viata fara tine. Fara haine si jucarii un copil poate trai insa fara o familie stim ca este foarte greu. De aceea vreau sa-ti stergi lacrimile, sa te imbraci frumos si sa vii jos. Mama ta se pregateste si ea de picnic. Asa ca te rog sa nu te mai gandesti la prostii si sa iti inseninezi fruntea. Pentru ca noi vom fi langa tine. Intotdeauna.”

Copilul ridica ochii inlacrimati catre parintele sau iar toata fericirea i se putea citi in privire:

„Da? Chiar asa?”

„Chiar asa. Si acum, spune-mi ce ti-ai ales de pe jucariata.ro.”

„O, tare mi-ar dori motocicleta aia care… Auzi, sigur ai vorbit serios?”

„Sigur, fiule, te iubim tare mult. Oamenii mari sunt greu de inteles, de aceea te rugam sa ne ierti ca te-am facut sa suferi.”

„Nu-i nimic, tati, eu stiu ca adultii sunt uneori niste copii… important este sa se impace si sa stie ca nu trebuie sa fie intotdeauna atat de seriosi. Nu trebuie sa uite sa se joace sau sa-si piarda sufletul de copil… Te rog, poti sa-mi promiti ca nu vei uita? Si ca te vei juca mai mult cu mine?”

„Orice, copil drag, orice pentru fericirea ta…”

articol scris pentru blogatu.ro

sursa foto1: www.free-toddlers-activity-and-discipline-guide.com

sursa foto2: www.jucariata.ro

One thought on “Din suflet de copil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s