Aventur(i)a la patinoar

Cu totii suntem iubitori ai muntelui. De fapt, majoritatea. Cui nu-i place sa rataceasca pe carari pustii de munte, batute de atatea ori de picioare dornice de aventura sau dimpotriva, neatinse de dorinta umana de descoperire? Cine nu si-a dorit, macar o data-n viata, sa parcurga un traseu turistic, pe jos, pornind de la poalele muntelui si sfarsind, patru ore mai tarziu, in fata unei cani cu vin fiert, in cabana aflata la o altitudine de peste 2000 de metri?

Ei bine, eu nu sunt una din acele persoane. Pur si simplu mie imi place altitudinea cat mai joasa, picioarele pe pamant (chiar daca al meu cap se afla in nori) si baza cat mai solida. Cu alte cuvinte, imi place siguranta. Si nu ma aventurez decat foarte rar si numai dupa ce imi iau toate masurile necesare de protectie si siguranta si nu ma refer doar la aventurile la munte sau la mare ci in general, inca de cand ies pe usa.

Pentru ca eu sunt o tipa careia nu-i place sa plece de acasa. Cu toate acestea, am incalcat acest cod de a nu iesi de langa caldura focului iarna decat daca este absolut necesar in momentul in care am decis ca-mi place aventura in detrimentul statului in fata unui film bun. Doar de data asta. Doar in seara asta. Doar azi, cand am primit in dar cel mai frumos cadou: un simbol al dorintelor mele din tinerete, o ramasita al unui vis neimplinit, al unei pasiuni neconsumate si al unui hobby la care nu am stiut sa nu renunt. Pentru care nu am stiut cum sa lupt. Ei bine, am primit in dar o pereche de patine de gheata  Deluxe(cumparate, aveam sa aflu ulterior, de la Aventuria), niste bijuterii albe, superbe, de o calitate exceptionala, la vederea carora am decis: plec in necunoscut. Necunosctul era, de data aceasta, patinoarul aflat la marginea orasului, catre care m-am indreptat cu o oarecare reticenta legata de indemanarea mea, de lipsa echilibrului care mi-a provocat destule neplaceri de-a cursul vietii dar si de teama de a nu ma face de rusine.

Picioarele mele incaltate cu patine noi de gheata, ascutite la intrare de un batranel care, se pare, din asta isi castiga existenta, mi-au oferit o prima surpriza – si cea mai placuta – : puteam sta drept si fara a tremura pe superbele patine, puteam chiar face cativa pasi sovaitori si, uitandu-ma cu atentie la ceilalti patinatori, am prins curaj si am adoptat pozitia corecta: genunchii usor flexati, corpul adus putin in fata de mijloc si mainile in laturi, atente la fiecare miscare.

Am reusit. Si am fost si mai fericita cand am observat ca marea mea iubire din adolescenta, baiatul cu plete de culoarea nisipului, ma privea amuzat cu acea peche de ochi albastri dupa care era innebunit tot liceul.

Fericirea mea evidenta a palit – la fel de evident, spre disperea mea – cand am vazut ca EL era insotit de o tinerica burneta, care abia ii ajungea pana la umar, o fata care patina de parca s-ar fi nascut pe gheata, care facea piruete si zambea cu mainile in jurul gatului lui de parca i-ar fi apartinut inca de cand a fost creat Universul si ignorandu-ma total.

Am reusit sa mai patinez cativa metri, amarata, si m-am oprit la margine. Si o priveam.

Nu era deloc frumoasa. Nu avea niciun farmec evident, nici-un fel de vino-ncoa’ dupa care stiu ca tanjea EL, nicio calitate care sa-i puna in evidenta fizicul destul de banal de altfel. Numai zambetul ii era fermecator. O pereche de buze superbe, de un rosu natural, parea ca radiaza cand se indreptau spre obrajii lui, sarutandu-l zgomotos. Si am observat ca lui nu-i displacea deloc. Si m-am amarat si mai mult.

Nu-i nimic, mi-am zis. Fata asta banala va vedea ce stiu eu, cine sunt eu si ce vreau eu sa fac. Si cum voi obtine eu atunci cand vreau cu tot dinadinsul ceva. M-am avantat in mijlocul patinatorilor, am incercat cateva pirueta timide (mi-au si reusit, spre marea mea bucurie) si, uimita si incantata, am observat ca deja captasem atentia si privirea printului meu. M-am pierdut in privirea ochilor sai de peruzea si tot ce mi-am amintit apoi a fost o lovitura puternica in tampla. Si m-am trezit jos. Cred ca am fost inconstienta cateva secunde, dupa care mi-am revenit brusc auzind glasul acela atat de neplacut auzului meu, dar care parea atat de dragut, amabil si ingrijorat:

“Te-ai lovit? Lasa-ma sa te ridic.”

Am privit disperata in sus doar ca sa-mi dau seama cu adevarat daca ea ea, banala cu zambet sincer sau altcineva amabil. Era ea. Isi daduse manusile jos si depunea eforturi disperate sa ma ridice.

Cu fesul pus stramb pe cap, rosie in obraji, cu demnitatea facuta praf si lovita in orgoliul meu, m-am smucit.

“Sunt bine, nu e cazul sa ma iei in brate.”

M-a privit atat de uimita si dezamagita iar in ochii ei cu gene decolorate se citea atata sinceritate incat m-am simtit stanjenita.

“Iarta-ma, cred ca m-am lovit destul de rau. Iti multumesc pentru ajutor…”

Am observat atunci ca nu era deloc banala, ca ochii ii radeau in cap cand vorbea, ca avea un tic tare dragut de a-si trece degetele prin buclele parului negru si avea o mare, mare calitate: era foarte sincera si calda.

Seara s-a terminat superb, asa cum nu m-as fi asteptat si intr-un mod pe care nu l-as fi acceptat in conditii obisnuite: am baut o ciocolata calda in trei, cu el si ea, la o masa veche din lemn, langa care odihneau acum patinele mele, care mi-au ramas atat de dragi,  ramasitele unei pasiuni neconsumate, al unui hobby pentru care nu am stiut sa lupt, dar care acum mi-a adus in viata mea singuratica doi prieteni.

Si de atunci imi place muntele. Imi place aventura, imi plac traseele batute la picior, imi place aerul rarefiat lovindu-mi obrajii la altitudini mari, imi plac norii pe care aproape ca-i pot atinge…

Dar si mai multi imi place schimbarea din sufletul meu. Si faptul ca o lovitura la tampla si o cazatura mi-au adus doi prieteni. Ei sunt cea mai de pret comoara a mea…

Articol scris pentru SuperBlog 2012

Foto1,3: www.aventuria.ro

Foto2: http://www.bbc.co.uk

Anunțuri

2 gânduri despre „Aventur(i)a la patinoar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s