Tango si emotii daruite

Primavara venise in acel an foarte devreme si toti cunoscutii mei se temeau ca adusese cu ea microbi din toata lumea: alergii, tuse, gripe si febra zilnica. Altfel nu isi puteau explica atitudinea noastra din ziua aceea memorabila cand le anuntasem, simplu si frumos, logodna noastra.

Evident, foarte putine logodne au loc la o luna dupa ce s-au cunoscut partenerii si a fost cu atat mai ciudat cu cat noua ni s-a parut atat de firesc incat am anuntat-o la cina in oras, alaturi de bunii mei prieteni, imediat dupa ce mancarea fierbinte a fost asezata pe masa. In loc de un mult-asteptat “pofta buna”, a sosit “ne logodim si nu sunteti invitati la nunta. O vom face in doi.”

Furculitele s-au oprit in aer, aburul mancarii a incremenit si el, ospatarii ne-au aruncat priviri uluite iar privirile celor prezenti se intalneau peste masa, intr-o muta uimire…

Tot atunci, viitorul meu sot a comandat sampania si paharele si a gesticulat larg:

“Si, fiindca nu sunteti invitati la logodna si la nunta, va vom face acest simplu cadou. Un toast, singurul in cinstea noastra, prilej cu care aveti ocazia sa va exprimati doleantele. Sau condoleantele. Sau felicitarile!” si izbucni in ras.

Nimeni nu a aplaudat, nimeni nu s-a miscat din loc, toata lumea se intreba ce seara o mai fi si asta si daca suntem in toate mintile.

Cu acelasi ras prostesc pe fata, am intins mana peste masa, astfel incat toata lumea sa vada pe deget martorul, stralucitor si destul de scump (cum aveam sa aflu) al fericirii mele…

Nicio miscare. Nici macar un zambet de complezenta. Doar prietena mea cea mai buna a intrebat sfios:

“Si… esti sigura? Adica…” si arata cu furculita, “el este alesul?”

Am zambit gales in directia lui:

“Da, cred ca da. Dar sa va spun intreaga poveste. Si poate atunci veti intelege.”

“Stiti doar cat mi-am iubit parintii. Mama, stalp de intelepciune si dragoste, tata, mai dificil, dar care stia sa ofere dragoste intr-un mod atat de aparte incat cu greu si foarte tarziu l-am inteles. Am crescut cu teama de el, cu acea teama pe care ti-o da uneori admiratia, respectul si teama ca, intr-o zi, nu vei putea fi ca el. Si totusi asa am crescut. Cu aceeasi dragoste de viata ca si el, cu aceeasi pasiune pentru dans si cu aceleasi defecte pe care am invatat sa le controlez. Incantarea mea a fost ca am reusit sa le corectez si pe ale lui, dintr-o lovitura, in acea fatidica zi de 15 octombrie, cand un accident de masina a pus capat carierei mele in dans… A stat atunci alaturi de mine toate noptile, mi-a alinat orele pline de cosmaruri si mi-a alungat durerea strangandu-ma tare de mana, povestindu-mi si incercand sa-mi distraga atentia in timp de zambea cu obrajii plini de lacrimi. In acele zile l-am inteles si l-am iubit mai mult decat am facut-o in 20 de ani si i-am iertat dintr-o data anii in care a nefericit-o pe mama, cand tremuram cu totii de frica si plangeam impreuna.

Si tot atunci am avut ocazia sa stau de vorba cu el, in lungile ore de recuperare, de gimnastica dureroasa sau sedinte agonizante. Atunci, cred, l-am cunoscut cu adevarat. Mi-a cerut iertare pentru tot, a zis ca nu poate trai fara mine si ca ar prefera sa-si piarda o mana decat sa stie ca nu voi mai putea merge vreodata normal. I-am zis ca trebuie sa primeasca iertare si de la mama si am avut surpriza sa vad o maicuta tare draga mie dand navala in salon, imbujorata, fericita, zicandu-mi: “Ne-am impacat. In sfarsit, ne-am impacat!”

Fericite au fost zilele acelea de spital alaturi de tata, cand mama nu putea lipsi de la lucru si orele intregi de vorba ne-au reaprins amandurora pasiunea pentru tango. Cativa ani mai tarziu, cand l-am cunoscut pe Tudor pe ringul de dans (il mai practicam din pura placere), l-am dus la tata sa-l cunoasca. Tata i-a strans mana puternic, l-a luat de umeri, l-a privit in ochi si a spus, pe jumatate serios:

“Daca ai cumva de gand sa-ti bati jos de fetita mea, vei avea de-a face cu mine. Si sa stii ca am pumnul destul de greu.”

Tot tata mi-a zis mai tarziu: “E cam zanatic, cam superficial, slabut si are parul rar, dar e un baiat bun. Ai mare grija de el.”

Si uitati-ma cat de fericita sunt! A trecut doar o luna de cand ne cunoastem, dar am impresia ca am luat decizia corecta.”

M-am oprit si am tras adanc aer in piept.

“Ieri m-a cerut de nevasta. Pe ringul de dans. Cat de frumos a fost si cum am plutit in clipa aceaa! M-a cerut intr-un moment de maxima fericire, efectuand o pirueta care de mult timp imi dadea batai de cap si m-am pomenit ca ingenuncheaza in mijlocul tuturor si spune:

“Felicitari pentru asemenea pasi si pentru decizia luata!”

“Care decizie?”

“De a fi cu mine.” Si zambi, scotand din buzunar o cutiuta si deschizand-o.

Am simtit ca ma lasa picioarele.

“Tatal tau mi-a spus ca ti-ai fi dorit mult un astfel de model de inel si drept urmare l-am ales amandoi de pe borealy.ro. Sa stii ca reprezinta impletirea a doua feluri de dragoste: a celei de parinte si a celei de iubit. Este un inel simplu, cu pietricele, care m-a atras prin simplul fapt ca, desi atat de delicat, este totusi foarte frumos lucrat si straluceste ca o stea polara… Ce zici, se aseamana cu tine?”

Cutiuta aurie, care mi-a daruit emotii, lucrata cu fir parca de aur, delicata si totusi atat de frumoasa, stand cuminte in palma deschisa a iubitului, inelul stralucitor, daruindu-mi tot atatea emotii si privirea plina de dragoste a celui care-l oferea au spus totul in ziua aceea. Si am ales fericirea. Fericirea de a-i iubi pe toti asa cum sunt, de a-i respecta si a le admira faptele bune, intr-o lume in care adevarata calitate se gaseste atat de greu!”

Nu misca nimeni. Ochii prietenei mele erau plini se lacrimi si chiar si eu imi simteam obrazul umed… Toata lumea ma privea tacuta si, ca la un semnal, se ridicara cu totii in picioare, ridicare paharele si urara:

“Casa de piatra si familie fericita!”

Articol scris pentru SuperBlog 2012

Foto1: www.jivetango.co.uk

Foto2,3,4: www.borealy.ro si http://www.youtube.com/borealygifts

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s