Un zbor neobisnuit

Marele premiu al concursului castigat a fost pentru mine o totala surpriza intrucat ma pregateam sa merg la tara in cateva zile iar bagajele mele asteptau cuminti pe holul apartamentului. Si uite ca in loc de bilet de autobuz am castigat un bilet de avion dus-intors, destinatia nu a mai fost satul amarat de la poalele muntelui ci o adevarata atractie turistica mondiala iar casuta bunicilor mei s-a transformat intr-unul din cele mai de vaza hoteluri din Lisabona, NH Campo Grande, apartinand lantului hotelier NH Hoteles.

Denumirea insasi m-a fermecat iar atractiile turistice ale unuia din cele mai frumoase orase din lume m-au determinat sa aleg tocmai Portugalia pentru a-mi satisface capriciile dintr-odata posibile in urma participarii la concursul de lapte…

Si iata-ma incepand sa traiesc acest vis pe aeroportul din Budapesta, asteptand cuminte imbarcarea. Intrucat nu mai zburasem niciodata, e lesne de inteles emotia care m-a cuprins dar si teama de momentul cand va decola avionul. Aveam eu un nu-stiu-ce care ma paraliza de frica atunci cand vedeam avioanele luandu-si zborul. Teama nu m-a parasit nici in clipa cand, alaturi de mine in aeronava, am constatat ca se asezase un tanar impecabil imbracat, cu maniere alese si zambet amabil, care ma intreba:

„Primul zbor?”

„Se vede?”

„Da, eu si tot personalul am observat cum va roadeti unghiile uitandu-va peste tot si pipaind fiecare buton. Nu se va intampla nimic rau in timpul decolarii, va asigur!”

Zambetul meu slab nu parea prea convins.

„Va multumesc pentru incurajare, dar nu cred ca imi va folosi prea mult.”

Si intr-adevar, cand a decolat, cabina era plina de atatea zgomote ciudate iar trepidatiile aparatului erau atat de evidente  incat l-am insfacat de brat pe vecinul meu, mi-am infipt unghiile in mana lui si i-am soptit intretaiat:

„Va rog, vorbiti-mi… simt ca nu mai pot, cred ca voi avea un moment de panica. Va rog…””

Vizibil incantat de noul rol, tanarul rosti:

„Stati linistita, eu zic sa ma tineti in continuare de mana si eu va voi distrage atentia. Sunteti casatorita? Si incotro va poarta pasii?”

„Avionul, vrei sa spui. Nu, nu sunt casatorita si tocmai am castigat un concurs. Sunt cazata la Campo Grande si abia astept sa vad transpus in realitate conceptul de ambalaj oxo-biodegradabil. Se zice, urmai eu tinandu-mi rasuflarea, ca ambalajele cosmeticelor „Agua de la Terra” oferite la hotel se degradeaza in maxim 7 zile, fata de clasicul termen de 400 de ani…”

„Cred ca va e rau. Si ce aveti de gand sa faceti acolo?”

Incercand sa fac abstractie de sunetul enervant al decolarii, ma concentrai:

„Sa vizitez. Sa ma plimb. Sa ma regasesc. Vreau suflul unei vieti noi, vreau un destin nou, un alt orizont. Si cred ca la Campo Grande ma voi regasi, acolo serviciile sunt la cele mai inalte standarde…”

„Da, stiu lantul hotelier. Este al treilea pe segmentul business din Europa. Au stiut sa progreseze rapid si sa se proiecteze in realitate in materie de ecologie cu un respect data de mediu la care nu te-ai astepta din partea unor hoteluri. Cu toate acestea sunt foarte buni desi conceptul nu este deloc usor de pus in aplicare. Am auzit ca au chiar un calculator al emisiilor de dioxid de carbon, pus la dispozitia turistilor pe site-ul lantului hotelier astfel incat fiecare turist sa vada si sa aprecieze corect impactul sejurului asupra mediului.”

„Sper ca impactul meu asupra lor sa nu fie unul…aaa… prea rau. Daca starea mea de rau se agraveaza la ei, sper ca toaleta sa fie destul de aproape ca sa…”

„Nu va faceti griji, totul e la locul lui, orice perete, orice camera, mobilier sau serviciu este proiectat pentru a crea confort, senzatia de acasa si totodata stil si lux pentru toate categoriile de turisti. Fie ei si mai… sensibili. Si cu siguranta va veti trezi dimineata si veti vedea lumea altfel. Asta vizavi de sloganul lantului hotelier, „Wake Up to a Better World”. Si interlocutorul meu zambi cu simpatie.

Am rosit pana in varful urechilor. Constienta ca decolarea aproape de terminase, am slabit stransoarea mainii lui si am incercat sa-mi recuperez din demnitatea facuta praf.

„Vreau sa vad Universitatea din Lisabona, e la 500 de metri de hotel si nu vreau sa ratez nici Colombo Shopping Center, la care ajungi dupa 15 minute de mers pe jos. Chiar este unul din cele mai mari centre comerciale din lume si va dati seama ca…

”Suteti o cheltuitoare? O shopaholica, asta ca sa ma exprim in tendinte.”

Nicidecum”, ma zbarlii eu. „Sunt o femeie cu capul pe umeri care iubeste natura, caii si vinul bun. Imi place calitatea si iau de la viata numai ce este bun. Sunt responsabila, iubesc natura, o respect si ma mandresc cu o existenta verde! Asta a fost un criteriu hotarator atunci cand m-am decis asupra acestui hotel din Portugalia. Organizeaza cu succes Ecomeeting-urile, prilej cu care trag un semnal de alarma in prezenta partenerilor privind abordarea responsabila si cumpatata a tuturor resurselor naturale…”

„Am inteles, am inteles. Judecand dupa cuta dintre sprancene si dupa tonul taios, mi se pare ca nu va mai este teama si ca deja va simtiti mai bine… Sa inteleg ca nu mai aveti nëvoie de mine? Imi pare, totusi, ca veti avea nevoie de cineva la bagaje.”

„Hotelul este la doar 5 minute de aeroport, dar oricum, va multumesc. Ma descurc singura.”

„Noi, barbatii, nu prea agream replica asta. Si nu va grabiti sa judecati. Luam acelasi taxi, am auzit ca preturile sunt destul de mari si oricum avem aceeasi destinatie.” si imi facu cu ochiul complice.

Surpriza m-a amutit. Am reflectat cateva minute si am conchis:

„Cred ca sunteti un profitor care a vazut in teama de zbor a unei femei un prilej de a o acapara, de a rade de ea, de a va etala evidenta superioritate intelectuala…”

„Va rog, va rog, ma faceti sa rad. Nu sunt decat un alt castigator al concursului si m-as bucura foarte mult daca ati accepta o plimbare alaturi de mine pe strazile largi ale Lisabonei…”

Cum a fost acel sejur? Exceptional. Dincolo de calitatea serviciilor oferite de personalul hotelului, dincolo de frumusetea orasului si de spectacolul vizual pe care il ofereau atractiile turistice ale zonei, m-am putut bucura de o companie care a continuat mult timp dupa ce sejurul s-a terminat si s-au vazut prin hublou luminile policrome ale Budapestei…

Articol scris pentru SuperBlog 2012

Sursa foto1: www.abcnews.go.com

Sursa foto2,3,4,5: www.nh-hotels.com

Video: www.youtube.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s