Despre 2012, Anul European al Imbatranirii Active si al Solidaritatii intre Generatii

Nicicand un proiect nu a fost mai greu de pus in aplicare decat acesta. Prejudecatile ambelor tabere, tinerii si varstnicii, par la prima vedere sa se situeze impotriva acestui ambitios proiect care, la originea sa, nu cauta decat sa aleaga un drum bun si o viata cat mai lunga si traita fumos pentru cei care, la pensionare sau chiar inaintea acesteia, vor face mai mult decat sa exclame usurati: “Ce bine ca sunt pensionar! Cat de bine este sa am o pensie! Am muncit destul, merit sa am o batranete linistita si frumoasa, sa ma pot bucura de nepoti si de banutii pe care ii am!”

Un proiect pentru sufletul fiecaruia

Cand ne referim la varstnici nu ne gandim doar la cei carora soarta le-a dat o viata usoara ci si la cei carora organismul le cedeaza mai usor si care de zeci de ani sunt prizonierii medicamentelor de pe noptiera, a caror administrare o respecta cu sfintenia si precizia pe care doar anii adunati in parul carunt le-o dau. Cei care sunt au populat timp de generatii intregi saloanele sumbre ale spitalelor romanesti.

Acesti oameni, chiar daca ar lua viata de la capat, tot asa si-ar trai-o. Pentru ca ei nu stiu altfel. Cu toate acestea, societatea in care traim, actualitatea imediata de care ne lovim zilnic, realitatea care ne loveste inca de cand ne ridicam din pat dimineata, vremea si vremurile, sanatatea care si ea pare a avea o viata proprie, total diferita de cea de acum 30-40 de ani, posibilitatile pe care societatea le pune la dispozitia tuturor, indiferent de varsta (prin diverse proiecte, inovatii, idei si planuri), ei bine, toate acestea trebuie sa reprezinte factorii care sa determine mama mea, tatal tau, bunicul altora, sa isi schimbe felul de a privi lucrurile, sa fie mai deschisi la nou, sa invete sa accepte si sa inteleaga generatia mai tanara – cu care poate veni in conflict chiar la un simplu contact direct – tocmai pentru a putea fi acceptati si ei. Cu rabdare, pricepere si orice ajutor pe care il putem primi, putem face ca acest proiect pe cat de amibitios pe atat de util si totusi foarte greu, sa prinda viata si sa acorde o sansa in plus la viata si la un viitor frumos si o batranete linistita atat celor trecuti de 45-50 de ani, cat si ca lectie pentru noi, cei care avem pana acum doar 10-20 de ani de vechime in munca. Si atunci ne intrebam, asa cum se intreaba si jurnalistul Calin Hera, intr-un articol publicat pe 17 septembrie 2012 pe site-ul romanesc al Comisiei Europene: Cum se va “răsturna” ideea că vârstnicii sunt o povară a societăţii?

Ce spune statistica, ce spun datele sau ce inseamna un om batran?

Tot jurnalistul Calin Hera precizeaza:

“Concomitent cu creşterea speranţei de viaţă şi implicit a numărului de vârstnici, se înregistrează şi o scădere a natalităţii, deci a numărului de tineri care să aibă grijă, când le vine rândul, de persoanele în vârstă. Mai precis, dacă în anul 1961 se înregistrau 7,5 milioane de nou-născuţi, numărul acestora scădea la 5 milioane în anul 2005, pentru a ajunge la 5,4 milioane de nou-născuţi la 1 ianuarie 2012. Dacă vi se pare că sunt prea mult cifre, reţineţi o idee: în UE-27, numărul vârstnicilor, adică al persoanelor de peste 65 de ani, este de două ori mai are decât cel al nou-născuţilor! Vorbim despre un fenomen care nu ocoleşte şi nu va ocoli nicio ţară europeană.”

Arta de a pune in aplicare teoria

Ca imbatranirea poate fi activa, nu stiam. De solidaritatea intre generatii ma gandeam ca este un ideal, dar altfel sunau daca le citeai cu voce tare. Plauzibile. Realizabile. Deloc imposibile. Si m-am gandit: de ce nu? Ca asa se infaptuiesc marile realizari: cu un DE CE NU? Probabil la asta s-au gandit numeroasele organizatii care au venit in sprijinul proiectului european “Anul European la Imbatranirii Active si al Solidaritatii intre Generatii” si acest lucru denota faptul ca nu numai fondatorii acestui proiect l-au considerat util si aplicabil dar si multi altii, cu minti la fel de luminate, care poate avusesera in minte ceva asemanator dar care nu depasise stadiul de teorie.  Probabil la asta s-a gandit si Blogal Initiative cand a lansat campania „Blogger European”, al carei regulament il puteti citi aici.

In cadrul actiunilor Uniunii Europene cu privire la Anul European al Imbatranirii Active, s-a folosit termenul de bune practici. De pilda, Adina Dragu, de la Centrul de Pregatire Prefesionala in Cultura, spune, in cadrul Conferintei Nationale de Lansare a acestui proiect eruopean in Romania (care a avut loc la Bucuresti pe 2 martie a.c.), care sunt criteriile unor bune practici de care ar trebui sa se tina seama. Printre acestea se numara schimburile interculturale, valorizarea cunoasterii traditionale, implicarea persoanelor varstnice in actiuni locale sau regionale, participarea la conceperea si derularea programelor educationale etc.  Un alt participant la conferinta, domnul conf. dr. Gabriel Prada, de la Institutul National de Gerontologie si Geriatrie „Ana Aslan” Bucuresti, afirma ca din această perspectivă se poate afirma că “posibilitatea de a modifica viteza de îmbătrânire la oameni, în maniera în care s-a reuşit deja în cazul şoarecilor de experienţă şi a altor câteva animale, ar avea efecte mult mai bune decât eradicarea neoplaziilor, a afecţiunilor cardiovasculare şi a diabetului zaharat luate împreună”. Cu alte cuvinte, viteza cu care oamenii imbatranesc depaseste uneori sfera medicala, implicand factorii sociali, psihologici si morali la care face cu siguranta referire Anul European al Imbatranirii Active… Factori vitali, de altfel.

Ce spune subsemnata sau “Bunica cu o mie de inimi”

Nu ma pot gandi la mine, la ce am in fata, la ceea ce ma asteapta intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat fara sa ii am in minte si in suflet pe cei dinaintea mea. Parintii. Dar mai ales bunicii.

Bunica mea este genul acela de parinte si bunic cu o mie de inimi si o mie de suflete, toate coordonate de o minte ascutita care, la 80 de ani, incepe sa dea semne de oboseala, ritmul si-l incetineste, vorbele sunt din ce in ce mai grele si putine iar ochii devin mai incetosati. A muncit o viata intreaga, a luptat si a trait numai pentru noi, copiii, pe care si-a dorit din tot sufletul sa-i vada la casele lor, cu rosturile lor, cu copiii si nepotii lor, cu un viitor luminos in fata si un trecut de care sa fie mandri in urma.

Si ea si bunicul au lucrat la colectiv. Genul acela de serviciu pe care il evoca toata generatia lor si de care, mandri sau nu, nu au cum sa se dezlipeasca. Pentru ca face parte din destinul lor, din ceea ce au fost si din ceea ce a trecut peste ei. Povesteste bunica mea cu nostalgie despre vremuri in care, comuniste sau nu, toti cei care dovedeau disciplina, seriozitate in munca si destoinicie, erau premiati, cautati, ceruti. Ce i-a ramas? Melancolia in priviri, retraind prin amintire emotiile, bucuriile si multele necazuri din perioada aceea, in care erau nevoiti sa-si pastreze si serviciul si sa asigure si traiul acasa, muncind in gradina sau pe la altii, ingrijind de casa, de animale, de copii. Si, cu tot traiul greu pe care il ducea o natiune intreaga in anii aceia, prajiturile de casa erau cele mai gustoase, copiii erau ingrijiti, nu aveau voie afara sau pe strada dupa numite ore, respectul fata de cei in varsta era nemasurat, casele erau varuite in alb, animalele trageau din greu, masa era plina. Poate cu aceeasi mancare de fiecare data, dar plina. Vremuri controversate, uneori regretate, alteori dorite pierdute si uitate.

Cu mare drag vorbeste insa bunica mea si despre prezent. Anii sunt multi in cununa vietii, mersul este mai greu, vorba mai taraganata si se vede cu ochiul liber ca depune eforturi deosebite sa se adapteze la o lume in care se vrea in continuare activa, prezenta. Nu vrea sa moara desi injura de Dumnezei, nu vrea sa depuna armele desi o dor picioarele de geme toata noaptea, face in continuare bors de casa desi vecinele o iau in ras (“Draga, exista borsul ala praf, la plic! La ce te chinui atat?”), se vaita de ochi dar nu lasa pe nimeni sa-i citeasca retetele si insista, cu incapatanarea aceea deosebita, atat de specifica batranilor, sa framante cu telul si cu mana, intr-o epoca in care mixerul si blenderul sau masina de facut paine fac toata treaba.

Si ce ii ramane bunicii?

Ii ramane ziua aceea deosebita pe care ea si bunicul o asteapta mai ceva decat Ziua de Apoi. Ziua in care sperantele si toata munca isi gasesc multumirea intr-un cupon pe care il semneaza cu maini tremuratoare si in bancnotele plastifiate care reprezinta toata munca lor din trecut. Tot zbuciumul si toata sudoarea. Toate noptile muncite si mainile batatorite. PENSIA.

Ati observat vreodata cum isi asteapta un batran banii pe care statul i-i datoreaza lunar? Ati observat vreodata privirea mandra a unei bunicute atunci cand vorbeste despre pensia ei? Despre banutii care sunt doar ai ei dar care isi gasesc destinatii deloc exotice? Ei bine, eu am vazut si mi s-a rupt inima. Data aceea, pentru ei sfanta prin semnificatie (“ce bine ca maine suntem in 23, poate-poate vine pensia”), reprezinta ziua in care vor incepe sa taie din carnetel lista: “Astia ii dau lu’ Vasilica, ca am datorie la ea si nu vreau sa ma vorbeasca lumea. Aia merg la curent, ca a venit cam mult luna asta, cred ca iar trebuie sa spal la mana… Cu astilalti tre’ sa te duci la Asociatie, ca ramanem in urma. Aia la branza, sa te duci sa iei proaspata. La moara, telefonul si la farmacie. Ia-mi cateva pompe, ca iar fac crize si nu mai am. Ia-mi si o cafea din aia, mai ieftina, macinata, vezi ca e plic cu rosu, sa nu o incurci ca data trecuta. Si zahar si orez…. Si gata, sa vii cu restul, ca pana pe 23 luna viitoare mai e. Da-i incoa’, sa-i mai numaram o data!”

Nu tu sucuri, nu tu bere, nu tu bilet de autobuz catre copii, nu tu o pizza sau niste mititei. Nu tu plecat la statiune, nu rasfat, nu tratamente, nu mai spun risipa. Fiecare banut este dramuit cu precizie si are o destinatie clara, fara echivoc, asteptand cuminte in batista innodata de patru ori.

Dar pana la pensie mai e. Intai trebuie sa latre cainele vecinei, care anunta in acest mod ca se apropie postarita.  Apoi se aude poarta, moment in care toate urechile din curte sunt ciulite. Nici magaraul nu are voie sa raga, nici curcanul sa cloncane si nici gainile sa se oua. Toata lumea asteapta ca pasii care vin pe cararea lunga, pe sub bolta de vie, sa fie ai postaritei. Daca nu, se intorc cu totii la treburile lor. Bunica isi reia firul vorbelor, gaina se oua din nou, magarul rage. Pana luna viitoare, la data stabilita.

La o astfel de data s-a intamplat sa fiu prezenta langa bunicii mei. Dupa ce toate orataniile din curte au amutit iar postarita si-a facut intrarea (o aparitie deloc amabila, acra si transpirata si cu toate acestea fiinta cea mai asteptata de mai mult de jumatate din sat incepand cu data de 20), banii trec in mainile aspre ale bunicii care ii indeasa posesiv in buzunar. Si privirile imi cad pe cuponul de pensie si pe suma modica care ar fi trebuit sa reprezinte intr-un mod cu totul diferit toata munca istovitoare de 45 de ani: o hartie de buna calitate, printata cu rosu si negru, marcata de data aceasta cu un titlu care m-a uimit: “Anul European al Imbatranirii Active si al Solidaritatii intre Generatii”.

Si o intreb pe draga mea bunica:

“Stii ce e asta?”

Bineinteles ca nu stia. Ma documentez, ii explic si imi da o replica memorabila:

“Cat as vrea sa mai fac ceva, cat as da sa mai traiesc! Dar uite – si se loveste inciudata peste genunchi – picioarele astea ma lasa, nu ma pot duce nicaieri, tineretul asta e asa de obraznic, toata lumea stie de toate, nu vor sa invete si sa munceasca, vor numai bani si distractie!”

Am rumegat indelung aceasta replica si o voi comenta pe parti, intocmai in ordinea in care ea a fost rostita…

Cum sa imbatranim frumos sau cu stil?

Parintii si bunicii nu stiu sa imbatraneasca cu stil dar vreau sa folosesc acest termen tocmai pentru a fi in deplin acord cu tendintele pe care insusi dictionarul explicativ al limbii romane le respecta. Sa imbatraneasca frumos. Sa stie sa-si pastreze sanatatea. Sa caute sa invete, pe toate caile, de la cei mai instruiti  pana la cei mai experimentati. Mai tineri sau mai batrani. Ei au nevoie pana la urma de un plan de re-educare, de instruire, nou pana cum, care nu cunoaste o programa si nici nu este prevazut de vreo lege. Cu toate acestea, desi pare mult de parcurs de la o idée pana la punerea ei in aplicare, este essential ca de ambele tabere sa nu ne lovim decat de bunavointa.

Cine se opune?

In primul rand, persoanele varstnice insele. Intreaga viata, toate generatiile dinaintea lor au imbatranit si au acceptat inainintarea in varsta ca pe ceva firesc, fara a-si pune intrebari prea multe sau complicate. Nu s-au intrebat, nu au comentat si poate ca si-au dorit o a doua viata, dar nu au avut ocazia de a-si pune in aplicare idealurile sau sa isi traiasca frumoasele zile argintii in mod active, implicandu-se in toate straturile, si aspectele unei vieti sociale sanatoase fizic si mental. Apoi li se impotrivesc cutumele, traditia, mandria si uneori aroganta, vorbele de genul “eu stiu mai bine, am trait mai mult ca tine”, incapatanarea si refuzul de a se adapta unei ere noi, unei lumi care se dovedeste a fi cu totul alta decat cea in care au trait in tinerete. Bunica insasi a replicat: “Ce sa mai fac eu la varsta mea?” Desi sunt multe persoane care la 80 de ani se declara “trecute”, sunt totusi multi care isi spun: “Pot sa fac asta, pot sa o iau de la capat, am rabdarea si experienta necesare. Am ochii buni, mainile nu imi tremura, stiu Latina si am fost as la sah! Dati-mi doar ceva de facut!”

Pentru ca, la drept vorbind, traim intr-o societate in care orice mana de ajutor este benefica. Persoane de 50-60 de ani care au lucrat ca profesori, instructori de dans, simpli contabili, invatatori, vanzatori, chiar sudori sau muncitori obisnuiti, ei bine, tocmai ei au oportunitatea de a trece prin filtrul experientei generatia care vine din urma. Si chiar daca unele activitati debuteaza in regim de voluntariat, nu este deloc de neglijat nici acest aspect. Ei pot faca inca bine societatii, unei societati care are realmente nevoie de ei. Si nu numai voluntariatul poate pune pe picioare o activitate sau alta ci chiar pasiunea, dorita de a face bine, intrezarirea unui viitor mai bun atat pentru invatator cat si pentru cel invatat, toate acestea pot contribui si ele la asigurarea unui maine mai usor de suportat, de trait si acceptat.

Ei, generatia varstnica, au de oferit atatea celor care vin din urma, au atatea de invatat pe cei care abia acum pasesc pe calea, deloc usoara, a unei existente destul de tulburatoare, in peisajul unui secol al tehnologiei, al vitezei sentimentelor, al robotizarii atator emotii umane, al maratonului intre monitoare si tastaturi…

A imbatrani cu stil inseamna a imbatrani cu cap. Sa fim suficient de intelepti (si stiu ca cei nascuti prin anii ‘50-‘60 sunt) sa ne dam seama ca avem destule resurse pentru a ne mentine sanatatea! Atatea metode, traditionale, alternative, moderne cu ajutorul carora putem avea grja de sanatatea noastra fizica si mentala! Sa nu mai fim reticenti la tot ce apare pe piata ci sa invatam sa selectam informatia (e valabil si pentru generatia tanara), sa luam partea care ni se potriveste si sa o aplicam existentei noaste…

Este chiar mai probabil ca noi, varstnicii, stim sa rumegam cum trebuie informatiile si sa gestionam corespunzator cantitatea lor uriasa, chiar mai bine si in mod mai responsabil decat cei tineri si iata inca o oportunitate de a face bine unei societati imbuibate de tehnologie, alcool, droguri, amenintata de saracie, bulversata de amenintarea razboaielor si presiunea terorismului… Vom putea pastra, poate, acel echilibru atat de vital existentei tuturor generatiilor, daca vom sti cum sa aratam tinerilor cum sa-si traiasca realitatea. Sau cel putin sa-i sprijinim in a se adapta la ea. Chiar daca ei, tinerii, stiu totul.

Ce spun tinerii sau cum vede generatia tanara imbatranirea activa

La o prima vedere, se pare ca adolescentii nu vad deloc cu ochi rai aceasta initiativa europeana. De pilda, stand de vorba cu B.S., elev in clasa a XII-a, el mi-a spus destul de rastit:

Normal ca mi-ar conveni sa fiu cat mai instruit, as prefera aceasta companie in detrimentul cartilor prea grele. Prefer sa ascult viata decat sa o citesc.”

Frumos spus si mult timp mi-a luat sa inteleg cu adevarat ce a vrut sa spuna. Dar a sunat bine. Tineri care isi ascund nehotararea, teama de viitor si de esecuri, frustrarile si obsesiile intr-o constanta lupta cu autoritatile, cu cadrele didactice, cu guvernul, cu parintii, cu societatea, cu tot. Se ascund in grupuri de prieteni adevarati, dornici sa traiasca o viata pe care o vad, accepta si o traiesc asa cum vor ei. In conditiile lor, neimpusa de nimeni. Referitor la aceasta, studentul la medicina A.V. a replicat:

“Nu pot accepta ca cineva de o varsta cu mama sa incerce sa ma invete ceva decat daca imi trebuie si daca vreu. Si doar daca ii cer ajutorul. Dar in general ne descurcam.”

Altii se tem pe fata:

“Nu, nu vreau asa ceva. Ei sunt enervanti, au ideile lor, sunt destul de putin rabdatori si au impresia ca le stiu pe toate mai bine.”, zice E.D. (22 de ani) din Tulcea.

Sa nu uitam totusi ca acesti oameni trecuti de 50 de ani sunt in primul rand parinti si acest lucru poate avea uneori doua taisuri. Ori ii confunda pe cei pe care ii instruiesc cu proprii lor copii, ori ii considera elevi care trebuie disciplinati, in virtutea unei educatii de acum 30 de ani, care nu se aseamana deloc cu cea moderna…

Greu de spus, greu de judecat pe cineva. Esential este ca ambele tabere au de invatat, au de lasat o parte din prejudecati si au mare nevoie de o adaptare pe care doar din suflet o vor avea. Altfel totul se va rezuma la teorie.

Potrivit unui sondaj publicat pe site-l www.europa.eu , pe pagina de internet a Anului Imbatranirii Active si al Solidaritatii intre Generatii, cei mai multi din cei care au ales sa voteze nu au fost de acord ca persoanele de varsta a III-a au posibilitati suficiente si eficiente pentru a se implica in activitatea unor asociatii cu initiative in acest proiect. Trist, dar adevarat. Cu toate acestea, nu este totusi relevant suta la suta.

Iata cateva date și evenimente cheie legate de Îmbătrânirea Activă, publicate in Comunicatul de presa care anunta lansarea AEIA, la Copenhaga, la data de 18 ianuarie 2012:

– 18/19 ianuarie – Conferința de deschidere a Anului European 2012 de la Copenhaga

– Ianuarie/februarie – Conferințe naționale de deschidere

– 14 februarie – Forum despre Anul European 2012 organizat de Comitetul Regiunilor din Bruxelles

– Martie – Conferința de presă “Raport privind îmbătrânirea și solidaritatea între generații” în Bruxelles

– 7 aprilie – Ziua Mondială a Sănătății pe teme de sănătate și îmbătrânire

– 29 aprilie – Ziua Europeană a Solidarității între Generații (promovarea întâlnirilor între generații, în cadrul școlilor, în săptămânile înainte și după 29 aprilie)

– 4 iunie – conferința despre “ Buna guvernare pentru sprijinirea Îmbătrânirii Active și Sănătoase” în Bruxelles

– 19/20 septembrie – UNECE Conferința ministerială privind Îmbătrânirea, din Viena

– 1 octombrie – Ziua Internațională a Oamenilor în Vârstă

– 4 noiembrie – Forumul Demografic European

– noiembrie – Ceremonia de premiere în Bruxelles

– decembrie – Conferința de închidere, din Cipru

articol scris pentru blogalinitiative.ro si concursul Blogger European

Bibliografie:

www.caritasbucuresti.org

www.mmuncii.ro

www.europa.eu

www.imparte.ro

http://ec.europa.eu/romania/news/02032012_lansarea_anului_european_al_imbatranirii_active_ro.htm

http://www.europarl.ro/view/ro/activitati/anul_european.html

foto1: www.europarl.europa.eu

foto2: www.tinerigeriatri.ro

foto3: www.telegraph.co.uk

foto4: arhiva personala

foto5: www.economiesociala.net

foto6: www.gracewell.co.uk

foto7: www.guardian.co.uk

foto8: www.stuff.co.nz

video: www.youtube.com

3 thoughts on “Despre 2012, Anul European al Imbatranirii Active si al Solidaritatii intre Generatii

  1. Imi amintesc de bunica mea, cum strangea in pumn banutii primiti dupa o viata de munca, cum ii privea, ca pe o comoara si nu pentru ca ar fi dus lipsa de bani, ci din mandria de a fi fost candva „om al muncii”. Erau dovada ca lucrase, ca se implicase activ in viata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s