Testamentul unui invins

“Subsemnata, in deplinatatea facultatilor mintale (netehnologizate, nerobotizate, umane pana la ultima fibra) declar pe proprie raspundere, in prezenta avocatului meu, urmatoarele:

Las toate proprietatile mele intelectuale celor care vor sti sa le valorifice pentru binele omenirii. Acestia vor putea astfel sa citeasca, sa se documenteze, sa implineasca ceea ce a ramas neimplinit: mintea umana pusa in slujba viitorului prin tehnologie, nu invers. Am deplina incredere ca informatiile isi vor gasi locul potrivit, vor fi valorificate in mod echilibrat si la momentul potrivit astfel incat rasa umana sa redevina ce a fost: un amalgam de sentimente, de ratiune si simtire, pe fondul unei iubiri adevarate si sincere fata de ozonata planeta albastra…

Las proprietatile mele imobiliare acelora care iubesc banul, materialul, casele si palatele si am convingerea ca si acestia vor sti sa se infranga pe ei insisi si sa lase in urma simtamintele meschine cum ar fi ura, invidia, avaritia..

Conturile si cardurile revin vesnicilor mei prieteni iubitori de arginti, care asteapta radbatori precum tigrii in buza junglei ca prada sa-si dea ultima suflare…

Desktopul, laptopul, Eee PC-ul si tableta le dau cu toata inima si cu amandoua mainile celor doi buni prieteni care mi-au stat alaturi pana la sfarsit: speranta si teama. Teama de a nu-mi trai cei 80 de ani incaruntiti, cu pasi sovaitori, fara a mentine acelasi ritm cu viata, cu lumea, cu tehnologia, cu modernitatea, cu ultima generatie de gadgeturi si cu ultimele tipuri de micro-procesoare. Speranta, itindu-si timid capsorul din sanul optimismului, imi zice spasita ca orice as face, in orice directie mi-as indrepta pasii, oricat de avansata va fi lumea sau cat de moderna va fi viata, intotdeauna va exista un suvoi cald de viata adevarata data de setea de cunoastere, atat de specifica omului, alterata insa uneori de trecerea timpului!…

Las trupul meu imputinat de boala si suferinta acelora care vor sti ce sa faca cu el pentru a-l conserva cum se cuvine pentru ca, la mirifica varsta de octogenara sa arat fabulos de tanara si proaspata, iesind din crisalida binecuvantata a criogeniei…

Nu voi lasa totusi nimanui mintea si sufletul meu. Sufletul cald care se va opune tehnologiei si erei robotizate, nici inima mea care va  intreba mahnita: “de ce?” si nici mintea mea ascutita, avida de nou, care va raspunde cu un “de ce nu?”

Avocatul ma intrerupse, privindu-ma pe deasupra ochelarilor vechi de baga:

Sunteti sigura ca vreti sa renuntati la un prezent care duce la o zi de maine uluitoare?

Este totusi un viitor demn de trait si ce vreti sa faceti reprezinta un soi de lasitate, sa intoarceti astfel spatele istoriei, sa negati prezentul si sa anulati viitorul… Pentru ca asta reprezinta testamentul dumneavoastra.”

Ridicai vocea:

“Simt ca nu voi face fata acestui duel si asta pentru simplul motiv ca voi fi depasita de viteza cu care se perinda toatea acestea prin fata istoriei. Daca acum fac fata linistita unui monitor LCD Philips 240B1CB, cu toate dotarile de clasa (contrast de 25000:1, luminozitate 300cd/m2 si timp de raspuns de 5ms), nu cred ca la fel imi va placea unul mult mai mic, mai puternic, mai fidel sau mai… altfel. Simt ca nu as suporta sa stiu ca vor exista asemenea tehnologii fara ca eu sa le pot tine piept. Uitat-te, de pilda la procesorul INTEL Core i3-2130 Sandy Bridge Socket 1155. La cat este de performant, cu frecventa de 3.4GHz, in doua nuclee, o grafica integrata Intel HD Graphics si nucleu Sandy Bridge, cu greu imi imaginez ca ar putea exista, inventa sau fabrica unul cu mult superior. Ce sa fac actunci? Cum sa fac fata atator schimbari? Cu greu ma vad defiland prin viitor cu un gadget de ultima generatie in mana, cu comanda vocala care ma trimite unde vreau, cu prietenii pe care mi-i pot selecta dupa bunul plac daca sa faca parte din ora favorita de intalniri sau nu si tot asa… Ce sa fac cu acest viitor? Prefer sa respir decat sa fiu conectat la curent! Va place inovatia? Tehnologia impinsa la extrem? Mintea umana subjugata de biti? Ce vor spune atunci cei care, atunci cand eu voi avea 80 de ani, abia vor scoate capul in lume? Ce vor crede despre istorie? Crede-ma, ii las pe cei mai pregatiti sa se bucure de ea. Eu nu voi face fata. Sa-mi spui unde sa semnez.”

articol scris pentru SuperBlog 2012

foto1: www.gulfnews.com

foto2,3: www.oktal.ro

Anunțuri

3 gânduri despre „Testamentul unui invins

  1. Minunat testament. Mostenitorii tai vor putea fi mandri de faptul ca te-au cunoscut, ca si de darurile primite. Mintea si inima ta vor dainui in gandurile tuturor, chiar daca ele te vor insoti in drumul pe care il vei avea de strabatut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s