Putina istorie, ceva tehnologie si un pod cu intrebari

Nu mica i-a fost uimirea copilasului meu sa constate ca podul era plin de lucrusoare a caror intrebuintare ii era total straina si a fost si mai surprins cand i-am zis ca nu are voie sa umble acolo. M-a privit cu ochi mari, intrebatori. Adica de ce sa nu umble? Ca doar nu strica, nu pune mana, doar priveste si intreaba. Bine, i-am spus. Fie, de data asta are voie sa priveasca si doar sa atinga, dar atat. Bietul copil: nu pricepea in ruptul capului de ce cutia aceea neagra plina de panze de paianjen nu canta, nu se aude nimic din ea, nu are luminite si este si foarte mare si grea. I-am explicat: este un video recorder vechi, achizitionat din Bulgaria, cu ajutorul caruia puteam vedea filme sau desene animate pe casete speciale, aduse tocmai de la rusi, netitrate (dar ce mai conta?!) si de calitate indoielnica. Dar pe vremea aceea (acum treizeci de ani) erau tot ce avea o familie mai modern! Cum sa-i explic ca acum nu mai e nevoie de asemenea masinarii grele si greoaie si ca locul lor le-a fost luat de efectiv magnificul televizor LCD cu USB? Ar fi trebuit sa-i explic ce este un LCD si apoi m-ar fi intrebat ce este USB-ul. Si greu de tradus termenii tehnici in cuvinte usor de inteles de un copil de sase anisori.

Apoi mi-a aratat, cu un deget bine supt in gura timp de 10 minute, o cutiuta mica al carei continut il interesa. Curioasa, am desfacut cutia si am dat cu bucurie peste vechiul aparat foto al tatalui meu, cumparat la mana a doua de la rusi, mic si greu, metalic, zgariat si cu lentila crapata. La nevinovatele intrebari insistente ale copilului am explicat ca acest tip de aparat nu se mai fabrica si ca acum tehnologia aduce pe piata unele noi, cu card, nu cu film, usoare si silentioase, fidele calitativ si performante. Ca se pot copia in calculator si printa direct acasa. Ca poti modifica o fotografie, inlocui personajul sau taia o fata nedorit. Ca au aparut aparate moderne, cum ar fi aparatele foto Nikon. Si ca oricum istoria fotografiei este una cat se paote de interesanta si instructiva.

Asta i-a captat atentia. Si mi-am dat seama ca face parte din generatia precoce, generatia care pune putine intrebari si pune umarul la treaba, generatia care vrea mai mult si se intreaba de ce era altfel in trecut. Si o intreaga astfel de generatie a vorbit prin gura copilului meu catunci cand acesta a intrebat: “Si de ce nu putem folosi aparatul vechi? De ce nu s-a modernizat si el? De ce au aparut unele noi? Mie imi place asta.”

I-am spus ca mi-ar fi facut o mare placere si mie sa il pot folosi daca ar fi avut un card inserat sau daca macar ar fi avut un atelier foto acasa. Atunci as fi acceptat varianta cu film. Sau ca aparatul video l-as accepta si acum daca ar fi evoluat in alta directie. Daca, de pilda, ar fi aratat la fel dar cu functii mai multe si mai complexe.

Cine sa fi stiut ce pas urias va face tehnologia? Cine sa fi vrut altceva dca aveau deja aceste mici comori de care orice familie care si-o putea permite ar fi fost mandra?

Cine sa fi banuit macar ca tinerii, copiii si adolescentii, ar vrea sa aiba asa ceva?

articol scris pentru SuperBlog 2012

Foto1: www.okazii.ro

Foto2: www.oktal.ro

Foto3: www.oktal.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s