Viata la sat

Se stie clar ca fiecare are o pasiune a sa. O pasiune pentru care si-ar sacrifica intreaga copilarie, si-ar rata o adolescenta lipsita de griji si ar trece peste o tinerete plina de fiorii dragostei sau alte placeri lumesti, toate de dragul unui vis care uneori reprezinta insasi esenta vietii.

Pentru mine acest vis este dansul. Miscarile de orice fel, incepand cu elegantele coregrafii de balet si terminand cu obositoarele dar minunatele ore de salsa si samba. Cine oare nu si-ar dori sa aiba, macar o data in viata, posibilitatea de a-si atinge, macar cu o mana, macar o singura zi sau sa se bucure macar intr-o singura seara de luminile rampei si de satisfactiile implinirii unui ideal de multa vreme visat? Cine oare? Eu sigur da.

Pentru ca, desi nu am atins performanta, am invatat ce inseamna munca. Echilibrul. Perseverenta. Ambitia. Si am dat un nou sens vietii mele cand, nevoita de anumiti factori pe care i-am pus in balanta vietii mele pe o scara de prioritati niciodata dorita sau visata dar totusi necesara, am realizat ca exista foarte multe moduri in care iti poti indeplini un vis. Pentru ca intotdeauna depinde de noi. Nu de bani, nu de parinti, da copiii numerosi de acasa sau de vreun sot limitat si gelos, ci de noi insine. Chiar si o sanatate precara poate face ca aceasta pasiune pentru dans si miscare sa devina o minunatie de stil de viata.  Si chiar mai mult. Chiar daca organismul sufera uneori din motive medicale, mintea lucreaza, este activa si bucuroasa sa se afle din nou in mijlocul lucrurilor, nu sta niciodata si nu da inapoi.

Aceasta este miscarea. Miscarea tuturor lucrurilor, miscarea care pune si mentine rotitele vietii in functiune, absolut toate rotitele esentiale, vitale.

Mai incet cu dansul, mai mult cu bicicleta, cu remorcuta de copilasi dupa mine, un pic de gimnastica si foarte mult masaj fac minuni la corp si minte. Pentru ca, daca am o problema a carei rezolvare nu o gasesc imediat, ma imbrac gros si dau o tura prin tot satul. Pentru ca eu stau la sat. La acel gen de sat unde nu patrund masinile decat una pe ora, unde aerul te imbata dimineata si te incanta seara, unde ai o pofta de mancare teribila dupa o alergare pana la magazin, unde poti sta afara chiar daca termometrul indica -11 grade si unde sarbatorile de iarna sunt mirifice…

Daca merg la o vecina dupa oua sau lapte, miscarea pe jos timp de 45 de minute ma improspateaza pentru tot restul zilei. Problemele isi gasesc solutii, mintea lucreaza febril, mainile stau cuminti in buzunare iar picioarele alearga neobosite. Acesta este ritmul meu. Mai ceva decat o bicicleta mecanica sau o banda de alergare din oferta Real,- . Acest stil de viata imi prieste si ma bucura teribil. Reprezinta un exercitiu permanent al mintii, al sufletului si al corpului, care le face sa functioneze la cote optime, cu minim de investitie si maximum de efect…

articol scris pentru SuperBlog 2012

foto: http://www.real-hypermarket.ro/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s