Rochii scumpe, un tablou si arta de a recunoaste

59728_321080771328743_1421741728_n“Stai jos, fetito, si sa nu aud nimic! Mama ta si cu tine reprezentati in momentul asta cea mai mica grija a mea asa ca iti voi spune o singura data ce vreau de la tine! Nu am sa repet, nu voi da alte explicatii si nici nu vreau bocete! Deci!”

Si tanara inalta, eleganta, isi scutura tigara in scrumiera de cristal si privi spre geam. Trase adanc aer in piept si, cu o miscare lenta, studiata, isi indrepta privirea verde ca smaraldul catre fetita murdara…

Micuta inlemni si cauta alinare in lumina racoroasa a diminetii ce razbatea cu greu prin perdelele de matase… Soarele incerca din rasputeri sa-si faca simtita prezenta dar alaiul amenintator al norilor il intrecea cu mult si-l sufoca. Umiditatea din aerul parizian vestea o noua zi mohorata, ploioasa si la fel de trista ca toata saptamana ce tocmai se incheiase…

Orologiul batu ora opt. Fetita tresari puternic si privi ceasul cu sculptat in lemn de mahon, inalt, maiestuos si rece ca si casa in care se afla. Reci si umede, mainile copilei cautara caldura in buzunarele gaurite…

Afternoon-suit-corolle-skirt-in-black-wool-natural-shantung-jacket-Haute-Couture-Spring-Summer-1947-corolle-line-Christian-Dior-Collection-Christian-Dior-Paris-300x108

“Dupa cum vezi, traiesc bine, in lux… Mama mi-a lasat putine proprietati si bijuterii, doar datorii si un nume cu faima. Si a trebuit sa ma descurc singura. Sotul meu este un om cu vaza, la fel de stilat si cu nume vechi ca si mine dar.. ce vrei? M-a vrut pe mine si nu am stat pe ganduri. M-a scapat de saracia ce ameninta sa-mi intunece zilele si viitorul. Eu, saraca? Eu, robind prin straini? Nu-i de mine, ai mei au fost foarte bogati in timpul razboiului si am de gand sa mor la fel de bogata. Cu alte cuvinte, voi tine cu dintii de toata averea si vai de cel care va indrazni sa gandeasca altfel decat mine, acum sau oricand!

Mama ta a fost o vanzatoare slaba in magazinul meu de rochii. In orice caz, moda s-a schimbat iar femeile s-au schimbat si ele. Chiar si afacerea mea aducatoare de bani frumosi scosi din buzunarele cucoanelor cu bani multi si minte putina va purta de acum inainte alta denumire. Ma gandesc sa-l schimb in “Elegance” sau “Elegantine”… Hmmm… trebuie sa ma gandesc bine. In orice caz, in ziua de azi se poarta hainele mai indraznete, departe de ideea de incorsetare si giulgiu ce caracteriza moda anilor ‘40… Asa ca faptul ca am concediat-o pe mama ta pe motiv de furt a fost oricum un pas bun… Cum, vrei sa zici ca nu a furat? Eu insami am prins-o proband o rochie din matasea cea mai scumpa, in fata oglinzii, fara sa-i pese catusi de putin ca avea o pereche de papuci ordinari in picioare iar parul ii era valvoi! Voi, sarantocii, habar nu aveti sa imbracati o haina, nu aveti simtul frumosului, al esteticului, nu sunteti nascuti artisti si veti muri la fel de ignoranti ca mocirla din care va trageti! Luxul e o arta, asculta la mine… O arta pe care nu o veti avea niciodata in sange.”

Si se opri iarasi, de parca intreaga tirada o sleise de puteri. Isi stinse tigara cu gesturi elegante si-si alunga de pe umar o scama imaginara.

dior-200x300“Vei sluji la mine pana voi considera ca meriti sa fii libera. Mama ta merita o astfel de pedeapsa, altfel merg la politie si infundati puscaria…”

Ochii fetitei se marira de spaima.

“Incepi cu bucataria, vei ajuta bucataresei la spalatul vaselor si apoi vei trece in camera de zi. Te-as lua de camerista dar esti mult prea ingalata. Sunt sigura ca nu te pricepi la haine, coafura, facut paturi sau aranjat rochii. La munca cu tine! Si stai, aveam sa te intreb ceva: ce tot faceai pe trotuar alaltaieri? Cereseai?””

Umerii fetitei se indreptara.

“Vindeam, nu cerseam. Sunt cinstita…”

Doamna dadu din mana, plictisita.

“Da, da, sigur… spune-mi, ce vindeai? Vise, planuri, monede din razboi sau decoratii inutile?” Si o privi batjocoritor.

“Tablouri, madametablouri in ulei.”

633986829941339992-early-morning-at-johanna-beach-apollo-bay“Nu am auzit asa ceva… sa-mi arati si mie unul, poate iti cumpar cateva. Am atatia servitori cu copii, le voi darui lor sa se joace…”

Ironia suna amar si sfidator. Fetita scoase insa in tacere din saculetul murdar din panza un tablou ceva mai mare decat o palma.

Evitand sa atinga fetita, tanara doamna il lua, il privi, intoarse privirea spre geam de parca ar fi comandat mai multa lumina si merse la fereastra. Privi si tacu.

“De unde l-ai luat?” intreba scurt.

“De nicaieri, l-am pictat singura.”

“Tu, manutele alea ale tale ce ies din umeri?”

“Da, madame, cu astea…”

“Minti.”

Si doamna privi calma si sigura spre usa.”

“Ai vazut vreodata marea, de ai indraznit sa o asterni pe panza?”

Nu, madame, dar asa imi imaginez eu ca este… In zeci de nuante de albastru, negru si verde… si pe alocuri alb. Valurile imi populeaza visele, spuma se indreapta spre mine in urma talazurilor si ma trezesc cu bucuria de a putea macar visa ca-i sarut imensitatea.”

“Iar ai incredibila indrazneala de a fabula. Minti. Si sa-ti spun de ce minti. Ochii astia ai tai nu percep frumusetea. Mainile tale cu unghii scurte si murdare nu pot crea ceva frumos atata vreme cat in capsorul ala al tau nu vor sta idei originale ci furate iar buzunarul iti va fi gol…”

“Va rog, nu mint, sunt facute de mine. Sunt atat de singura si parasita dar nu sunt deloc nefericita. Madame, arta nu e un lux, cum ziceati. Arta zace in sufletul fiecaruia din noi si…” si limba i se dezlega printr-o minune. “si vreau sa arat si altora talentul meu. Am invatat singura, in atelierul mesterului… m-am ascuns dupa panzele dansului si, chiar daca nu am atata scoala iar hainele scumpe imi sunt straine, tablourile ma fac cea mai bogata. Si nu numai pentru ca lumea plateste pentru ele ci pentru ca… fac ceea ce-mi place, traiesc cinstit si astfel imi ajung banutii. Mie nu-mi trebuie un nume cu faima si nici un sot cu avere, am nevoie doar ca imaginea din oglinda-mi sa fie curata si sincera si atunci frumusetea sufletului meu va ramane neintinata…”

“Ce tot spui acolo?”

“Sunt un copil care stie sa picteze si atat. Pentru dumneavoastra luxul e o arta, pentru mine arta e un lux pe care mi-l pot permite, daca ma lasati sa ma exprim asa. Si indraznesc sa spun ca sunt mult mai bogata decat dumneavoastra, madame. Acum, de nu va e cu suparare, m-as duce la bucatarie! Am de spalat vase si curatat legume pentru ignoranti bogati care se iau dupa haine si nu dupa ce avem in cap si ce putem crea cu mainile si mintea. Pentru asta sunt mai buna decat dumneavoastra! Si indraznesc sa spun ca sunteti mult mai saraca decat imi imaginam!”

Madame ramase perplexa. Uitase si de ticul de a-si rasuci o suvita dupa urechea dreapta… Desi mandra si aroganta, avea marea calitate de a recunoaste o greseala atunci cand i se arata in adevarata ei lumina si un dram elementar de bun simt o amuti.

Zise incet:

527834_323509157752571_1360838796_n“Eu creez si vand haine iar tu pictezi si vinzi tablouri. Diferenta consta in…” si vocea incepu sa-i tremure. “…in felul in care vezi tu viata. Ma uimesti. Esti doar o fetita, cu putin mai mare decat eram eu cand au saracit ai mei. Si cred ca te inteleg desi ai merita sa fii pedepsita pentru felul in care mi-ai vorbit. Am sa-ti cumpar eu tablourile cu conditia sa pictezi numai pentru mine… Esti originala si deloc sfioasa. Te iert. Du-te si adu-ti arta! Si te voi plati cinstit. Intinde-o acum!”

Fetita se grabi sa-si stranga putinele lucruri si iesi cu spatele spre usa, nevenindu-i sa creada ca madame cu inima de piatra ii vorbise astfel…

Femeia ramase in picioare, cu tabloul in mana. Privi din nou pe geam, cautand in lumina nehotarata a diminetii o raza de soare sa-i incalzeasca inima. Pe obraz se incapatana sa cada o lacrima nedorita. Limpede si sarata, mare si grea, dar nedorita. Cazu si lasa o dara fierbinte pe obrazul pudrat. O urma calda, sincera si onesta a unui suflet chinuit, ascuns intr-o lume stralucitoare dar superficiala si rece… Nici ea nu vazuse marea… dar nici nu fusese in stare sa o picteze vreodata…

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013      

Foto 1,2,3,5: http://www.elegantine.ro

Foto 4: http://www.paintingsilove.com 

Anunțuri

6 gânduri despre „Rochii scumpe, un tablou si arta de a recunoaste

  1. Pingback: competitie anuala de blogging | Etapa 9. Arta e un lux sau luxul e o arta?

  2. Pingback: Superblog | Etapa 9. Arta e un lux sau luxul e o arta?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s