O noua locuinta de la Reeija

zigaNe-am mutat in casa noua. Mare, impresionant, de culoarea smaraldului, frumos compartimentat si din materialul cel mai moale (pentru o finuta ca mine textura este cea mai importanta), noul cuib, gen DUPLEX, a reprezentat o fericire evidenta pentru cei mai multi dintre noi. Toata familia a fost fericita. Cei mici zburdau cat era ziua de lunga prin toate camerele, cei mari zambeau ingaduitori privind peretii noi, mirosind a proaspat iar cei mai batrani savurau in liniste noul peisaj.

Fericirea noastra, atat cat a durat, a fost una deplina si multa vreme numele magazinului de unde fusese achizitionata locuinta noastra, Reeija, a fost pe buzele tuturor, pentru ca ne amintea de zilele fericite ale unei existente frumoase si promitea un viitor luminos. Nu a fost pe lume un ruj catifelat care sa-si scalde invelisul de oglinda in moliciunea culcusului asa cum o facea prietenul meu. Si nici pudriera mai fericita sa isi frece obrazul pufos de incaperile largi, nici trusa de machiaj care sa se bucure mai tare, cu toate nuantele sale, de confortul noii case. Batista de matase isi dormea somnul odihnitor intr-un buzunar inalt, portofelul din piele rosie, lacuita zambea cu toti dintii cataramei aurii cand isi privea culcusul, parfumul fin amintind a lavanda si lamaie isi impartea cu generozitate aromele prin toate camerele iar carnetelul mic din piele ecologica isi etala fericit filele, mandru sa se afle intr-un asemenea amplasament. Pamatuful isi etala mandru superba coroana, spre disperarea sticlutelor cu esenta care se prefaceau ca le vine rau, tipau si se-mpingeau de dragul importantei…

Timp de cateva zile Ziga (caci asa se numea noua noastra casa), cu accesoriile sale argintii, a reprezentat Paradisul nostru. Verdele imperial si o nunta calda de bej ii confereau o eleganta ce inverzea de invidie celelalte locatare ramase in locuinte cuminti… Si scoteam limba si cantam si ne bucuram ca suntem fericitii proprietari ai unei lumi de mult dorite, de multa vreme visate, imbracata in piele naturala si piele intoarsa…

Nori grei de furtuna incepeau sa apara pe cerul fericirii noastre si primul tunet s-a auzit cand intre noi si-a facut aparitia un intrus. O pudriera nou-nouta, imbracata in aurul cel mai curat, plina de importanta si de o calitate care ne-a facut sa ne strangem obrajii-n pumni…

logo reeijaPare-se ca Ziga vroia mobilier nou, oameni noi, viitor nou si… totul nou. Spre disperarea noastra, a doua zi au aparut pe rand un ruj roz deschis (marcat apasat de producatorul de mare clasa), un pamatuf inalt si suplu si doua crème minuscule, adevarati straini aroganti, special creati – se pare – pentru cicatrizarea ranilor si hidratare. Pentru ca cerul nostru sa fie complet acoperit cu tristete, s-au vazut si primele fulgere la  aparitia in peisaj a unui balsam de buze, pe baza de struguri, pe care l-am privit inca de la inceput cu dispret. Nu mirosea deloc. Nu avea acea aroma eleganta cu care eram cu totii obisnuiti. Era cica natural. Nu i-a pasat de noi si s-a bucurat in liniste de atentia cu care stapana Zigai il coplesea cel putin de doua ori pe zi…

Ne-am gandit la o greva generala dar totul a fost innabusit in fasa de parfumul discret a unui pachetel de servetele umede, cu crema de Aloe Vera, strecurat de mana fina a stapanei intr-un buzunarel discret (ocazie cu care batista de matase, dantelata pe margini, a palit si lesinat in acelasi timp).

Rand pe rand, noii locatari au luat locul prietenilor mei si iata-ma singura in camera mea, speriata si tresarind la orice zgomot, frustrata si inspaimantata la gandul ca in curand imi va veni si mie randul…

Si a venit.

Furtuna s-a declansat iar ploaia a cazut cu lacrimi amare cand am fost smulsa din culcusul meu cald si pusa fata-n fata cu rivala. Intrusa, noua, cu incrustatii de pietre semipretioase, ea insasi intr-o cutie moderna cu capac in foita de aur, imi zambea superior si ma infiorai din nou. Daca voi avea si eu soarta vecinilor mei si ma voi vedea uitata in fundul vreunui sertar din dulapul aruncat in pivnita?

tokenz-nahprd206Eu reprezentam marele secret al stapanei si i-am ramas alaturi pana la sfarsit. Cand m-a privit prima data, in urma cu ani de zile, i-am intors in oglinda chipul tanar si proaspat, obrazul fara urma de rid si ochii mari, stralucitori. Tineretea ii curgea prin venele subtiri de la tample iar parul negru ii incadra in valuri fata perfecta. Sa se fi saturat de mine oare? M-oi fi invechit eu intr-atat incat sa ma urasca? E adevarat, rama imi era un pic tocita (eu insami nu fusesem noua cand stapana ma cumparase de la un indian batran si pe jumatate orb), manerul era lucios din cauza uzurii iar pietricelele norocoase luceau de acuma slab dar fata imi ramasese aeeasi, clara si stralucitorare, limpede precum cristalul, curata si neatinsa de vreun por! Sau sa urasca oare ea chipul pe care i-l intorceam? Sa observe ca a imbatranit si sa-si doreasca acelasi chip de acum douazeci de ani? Sa ma schimbe pe mine sau sa se accepte pe ea insasi? Iata intrebari chinuitoare, mute, pe care i le adresam in timp ce sufletul imi plangea de durere…

Norii s-au risipit iar furtuna a plecat ducand cu ea farmecul artificial al unei oglinzi noi pe care stapana hotarase sa nu o cumpere. Comparand fetele noastre, a zarit reflectat in una o femeie cu chipul ridat dar in cealalta, prin mine, si-a vazut cu siguranta sufletul tanar.

Am ramas marele ei secret si in zua de azi. Si, chiar daca in zilele mai triste inca ma gandesc cu dor la fostii mei vecini, uitati pe undeva prin colturi intunecate, ma pot ridica totusi si vorbi deschis cu noii mei prieteni despre vremuri de multa vreme apuse, dar niciodata uitate. Despre frumusetea spiritului si despre eternitatea farmecului unei personae care stie sa se iubeasca…

Ziga, noua poseta a stapanei si noul meu lacas, Paradisul meu verde, a ramas acelasi. Si eu la fel, o oglinda batrana care stie sa-si poarte cu mandrie, cu capul sus, propriile riduri si imperfectiuni…

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013

Foto 1,2: http://reeija.ro/

Foto 3: http://www.indiangiftsportal.com

2 thoughts on “O noua locuinta de la Reeija

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s