Eu, doar eu, pentru mine

read_react_offense_selfishRana la picior din ziua aceea nefasta a constituit un real prilej de odihna pentru mine si o ocazie in plus de a-i teroriza pe ceilalti dupa intregul si bunul meu plac.

“Nu e grav”, spuse sotul meu. Este doar o taietura facuta din neatentie. Data viitoare sa…”

“Dar e rosie!” strigai eu cu lacrimi in ochi. “Vreau sa vina bunica!”

Biata femeie se opri in prag, incercand sa-si recapete suflarea.

“Ce-i, maica? Ce s-a intamplat?” intreba cu ingrijorare.

“Nu vezi? Vino-ncoa’, ca nu ma pot ridica” strigai aproape isterica. “De ce–ai intarziat atat?”

Bunica se aseza in graba pe pat si scoase o cutiuta cu un continut indoielnic.

“Ce-i aia? Nu vezi ca-i rana deschisa? Nu te baga aici, ca se infecteaza! Si vei ca-mi tii patura, da-te mai incolo! Si cine a schimbat canalul? Daneee, vino si schimba, ca incepe serialu’, ma!”

“Draga mea, telecomanda e langa tine iar tot ce trebuie sa faci este sa apesi pe buton. Si nu e cazul sa strigi, ca sunt la doi metri de tine. Iubito, incearca sa te ridici, nu e decat o julitura!” ma ruga el.

thanks-for-sharing-800429l-imagine“Nu e julitura, e o rana si vreau sa stai langa mine, in caz ca se intampla ceva. Nu ti se pare ca se invineteste? Unde pleci, bunico? Stai aici, ca de-aia te-am chemat. Vreau sa fii langa mine. Si cine a lasat lumina aprinsa in bucatarie? Virgil? Pai vino, frate, langa mine, nu vezi cat sufera sora ta? Fir-ati voi sa fiti, trebuie sa stau cu gura pe voi? Chiar e necesar sa se intample ceva cu mine ca voi sa veniti langa mine? Adu-mi un prosop, vreau sa-l pun sub picior, sa nu patez patul! Si unde e fiica-mea? Pe unde umbla? Cum, tot la scoala e? Sun-o neaparat pe mobil si cheam-o. Cum adica, daca e urgenta? E urgenta, normal ca e! M-am taiat foarte rau la picior si am nevoie de ea! Ce copil e ala care nu-si iubeste mama daca nu e alaturi de ea?”

Sotul meu interveni impaciuitor.

“Iubito, si ieri ai scos-o de la scoala mai devreme, ca te durea capul. Nu cred ca e normal…”

“Normal ca nu e! Ca eu duc tot greul casei aici! Mama nu ma ajuta, bunica are nevoie in permanenta de medicamente, lectii cu fata tot eu fac iar pe tine nu te intereseaza cine duce totul in spate!”

“Draga mea, nu vreau sa te supar, eu lucrez. Si mai stau si peste program pentru niste banuti in plus. Si apoi, o ai pe mama…”

“Pai daaaa… ca mi-o bagi pe soacra-mea in casa… Dar stai! Am ceva sa-i dau de lucru! Repede, sun-o! Sa fie aici, pentru orice eventualitate. Ai vorbit cu pe fiica-mea? Si mama de nu a venit?”…

…Si ziua a continuat in acelasi ritm, pe acelasi ton. Toata familia se caznea sa-mi faca pe plac, sa nu-mi refuze niciun favor si sa-mi satisfaca toate capriciile. Desi sunt convinsa ca niciunul nu ma intelegea si nu ma aproba, sufereau in sinea lor pentru dezechilibrul care domnea peste sufletul meu si se temeau ca aceasta stare de fapt anormala sa nu-mi fi afectat si psihicul.

tentatiiPentru ca dezvoltasem in ultimii ani o dependenta de ceilalti care aproape ma darama. Ma consuma teribil, aproape total, intr-o masura aproximativ egala cu cea in care-i extenuam pe ceilalti. Faceam adevarate crize de isterie daca, dintr-un motiv anume (cand nu aveam unul, il cautam si profitam de el) nu erau cu totii de fata. Prietenii, familia, vecinii, cu totii trebuiau sa sufere alaturi de mine si chiar o faceau. Dar din pricini diferite.

O vreme au incercat sa ma inteleaga iar prietena mea putea fi jucata cu succes de Gwyneth Paltrow (care interpreteaza un rol magistral de iubita unui dependent de sex interpretat cu acelasi mare talent de Mark Ruffalo, in fimul “Thanks for Sharing” (“Tentatii (I)rezistibile”) in rolul femeii care iubeste dar nu intelege si pe care o puteam pierde la un moment dat. Pentru ca ea a incercat la un moment dat sa ma ajute. Si am refuzat.

thanks-for-sharing-641653l-imagineBunica a facut si ea eforturi sa ma accepte asa si a pus totul pe seama firii mele dificile. A refuzat insa sa accepte anumite laturi colturoase ale firii mele si pentru asta am pedepsit-o aspru. O chemam de zece ori pe zi si venea din camera ei micuta de la parter, urcand cu greutate scarile, sufland din greu, cu fata schimonosita de ingrijorare si efort.

Sotul meu era cel care capitula sigur. Ma iubea si imi satisfacea toate capriciile dar si el insusi dadea semne de oboseala. Era atent, impaciuitor, tandru si mereu la dispozitia mea. Dar, culmea! Nici acest lucru nu-mi ajungea. Vroiam mai mult, mai mult pentru mine si mi se parea mereu ca nu-i suficient.

Fetita mea era cea care ma iubea cel mai mult dar care si suferea din pricina asta. Nu stia cum sa mi se aseze la picioare si cum sa-mi faca un culcus mai cald seara, cum sa-mi maseze picioarele si cum sa fie mai atenta cu mine. Avea insa si ea de tras din cauza aceasta iar situatia se reflecta in notele din ce in ce mai mici la scoala si in pungile vinetii de sub ochii frumosi, albastri. Nu-mi pasa. Era copilul meu si era normal sa fie langa mine. Doar eram fragila, ma imbolnaveam usor si aveam nevoie de dragoste si permanenta atentie.

Soacra mea isi ducea si ea partea ei de suferinta. Isi iubea enorm fiul, nora si nepotica si nu suporta sa-i vada nefericiti. Dar nu mai prididea cu treaba, cu ajutatul, cu grija fata de toata lumea. Mai ales eu, nora, ii dadeam batai de cap si nu mai conteneam cu cicalitul.

DRoImagear, ca in orice situatie din realitate halucinanta din care se inspira uneori filmele (mi-a placut clickul care a spart buba in filmul distribuit in Romania de Programs4Media si RoImage, “Tentatii (I)rezistibile” ), exista un varf foarte ascutit care se pricepe de minune sa sparga in mii de bucati o situatie total anormala care afecteaza viata tuturor.

In seara aceea a venit mama in vizita. Calma, lejera, frumoasa si pusa la punct ca intotdeauna, mama si-a varat capul prin deschizatura usii si si-a privit odrasla nevropata din mijlocul patului. Am deschis gura sa revars un suvoi de reprosuri la adresa ei dar a ridicat un deget si a spus calm, pe un ton care nu admitea replica:

“Lasa vaitatul, ca esti femeie in toata firea. Vorbeste mai incet, doarme fata aia a ta pe care o terorizezi tot timpul. Bunica isi ia linistita medicamentele, prietena ta a plecat spre orizonturi mai vesele, soacra pregateste mancarea iar sotul tau se uita la un binemeritat meci de fotbal in living. Tu nu ai decat o julitura banala de care si unui pustan de trei ani i-ar fi rusine. Sa nu aud vreo vorba! Te duci singura la baie, faci un dus, bagi o perie in parul ala nepieptanat de patru zile si te aranjezi un pic. Te astept la sapte fix la cina in dining iar gura sa-ti fie inchisa, altfel scriu toata ziua pentru SuperBlog fara sa mai vin vreodata sau sa te mai sun macar! Maine ii iau cu totii la mine iar tu te vei descurca singura o vreme. De nu, mergem la medic! Din acela, care se ocupa cu problemele capului!”

Nu a fost nevoie. Dependenta de ceilalti reprezenta de fapt un munte ingrozitor de egoism. Iar acest film al vietii mele nu reprezenta o comedie catusi de putin, desi pe alocuri situatia parea amuzanta. Nu eram niciodata fericita. Tristetea ma napadea, oricat ar fi vrut ceilalti sa ma imbuneze. Imi lipseau de fapt increderea, speranta, imi lipseau diminetile in care sa ma trezesc devreme spunandu-mi: ”Pot! Vreau sa traiesc! Stiu sa traiesc! Nu vreau sa fiu o povara pentru cei dragi!”

A fost greu, foarte greu iar multele tentatii de care m-am lovit mi-au facut drumul si mai anevoios. Alaturi de mine insa au fost cei care ma iubeau. Iar amenintarea mamei ca nu va mai veni sa ma vada a pus capac la toate. Iubea cu adevarat competitia SuperBlog. Iubea acea gasca de oameni inteligenti, a caror pana scotea la iveala universuri atat de minunate! Iar eu o iubeam pe ea si i-am respectat astfel pasiunile. Dar ma respectam si pe mine si asta a stat la baza deciziei de a merge pe drumul cel bun…

Articol scris cu masura pentru SuperBlog 2013

Foto 1 : http://www.betterbasketballtribe.com

Foto 2,3 : http://www.cinemagia.ro

Foto 4, 5 : http://www.roimage.ro

Video: http://www.youtube.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s