„Am fost aici”

Wireframe Hospital RoomHolurile albe, impersonale, ale spitalului imi dadura fiori. Atata boala si suferinta se afla aici incat tresarii fara sa vreau. Imi clantaneau dintii in gura si imi simteam palmele reci. Dezamagirea, teama si durerea imi erau intiparite pe fata si nu ma puteam opri sa ma gandesc la sutele de suflete care poposisera aici, cu sufierinta lor, cu durerea, cu speranta si poate dezamagirea adanca. Purtau cu totii povara unei existente zbuciumate, pe care o boala crunta ti-o pot da atat de rapid si agresiv incat frumoasele zile ale copilariei, dulcile seri ale tineretii si incantatoarele clipe ale maturitatii ti se par undeva pierdute in neant, la marginea vesniciei.

Salonul rece, neprimitor, ma deprima si mai mult. Ma asezai cu oarecare greutate pe patul ingust si imi pusei o mana sub cap. Privii tavanul gri, luminat slab, patat pe alocuri si presarat cu cateva fire de current inexplicabil asezate acolo. Ma cutremurai inca o data. Era imposibil ca eu sa fiu bolnav. Nu fusesem niciodata intr-un spital si nici nu stiam cum arata unul. Nu luasem niciodata vreo pastila pentru vreo durere de cap iar vanataile, fracturile sau bolile interne imi fusesera total straine Mereu rasesem de durere si pufnisem dispretuitor la vederea unei lacrimi de suferinta. Si iata-ma acum, singur si trist, golit de orice speranta, suspect de leucemie. Analizele fusesera repetate de cateva ori dar medicul pe mana caruia intrasem acum isi dorea inca un set. Sa fie sigur. Laboratorul era modern, spitalul nu.Asistentele dragute dar putine pe culoar. Bolnavii putini, dar in situatii foarte grave. Paradoxuri care ma inghetau.

6221diagonal wave240Pipaii asternutul ros dar curat si ma gandii: cum se poate ca eu, crescut si trait in asternuturi de matase, sa ma aflu aici, departe de cei dragi, departe de orice confort sufletesc si material? Cum este posibil?

Si uite ca era. Eram un simplu muritor iar toanele mele, bazate pe o situatie financiara incredibila, dispareau in intunericul deziluziei. Pentru ca totul era o mare dezilulzie. Ma considerasem de neinvins, mandru si arogant si rasesem de orice slabiciune omeneasca. Asa-mi trebuia!

Lectia de viata a continuat cateva minute, timp in care am meditat la frumoasa dar inutila mea existenta. Si ma gandii: cum sa fac sa indrept lucrurile?

Toate gandurile astea imi strabateau toata fiinta si privirile-mi fura atrase de o marca intiparita pe asternutul de bumbac vechi, neagra, aproape stearsa, dar inca foarte vizibila pe material. Asistenta veni sa ma intrebe cum ma simt. O intrebai ce este cu inscriptia de pe cearsaf si tot ce primii fu un simplu: “Un tanar. Impresionabil. S-a dus, saracul… A apucat sa astearna niste ganduri inainte sa-si dea duhul… Si a preferat sa lase o urma a trecerii lui pe aici prin stampila asta, pe care o crease el. O rugase pe mama lui sa ii scoata un pix cu stampila exact cu textul asta, pentru ca a vrut sa ramamana ceva din el aici. Asa se explica…”

Bineinteles ca i-am cerut asistentei jurnalul tanarului si, in timp ce-mi asteptam rezultatele din laborator, am rasfoit cateva pagini care m-au schimbat de atunci pentru totdeauna:

Logo-vectorial-stampile-online

“Azi soarele imi zambeste iar. Am mai apucat o zi. Inca o dimineata in care m-am trezit lucid, fara vreun ac in vena sau cineva in lacrimi la capataiul meu. Sunt fericit. Azi vad din nou orizontul, vreau sa alerg cu copiii si sa zbor cu pasarile. Iau acum o bucata de hartie (alte produse de papetarie n-am) si confectionez un avion pe care-l arunc de la geam. Zboara, dragul de el si cu el toate gandurile mele triste…”

Un muribund care-si striga dorinta de viata si fericirea de a se fi trezit inca o data incat sa vada un rasarit! Doamne! Si stampila aia! Atat de bine presata pe asternut incat nu a putut fi stearsa!…

Rezultatele au venit. Erau negative. Am plecat plutind pe un nor de fericire si, cand sa ies, am aruncat o ultima privire catre patul gol, trist, unde odinioara zacuse un tanar dornic de viata si care marcase patul de suferinta cu o stampila simpla, dar cu mesaj atat de graitor: “AM FOST AICI!”

 

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Foto 1: http://www.pix.alaporte.net

Foto 2, 3: http://www.stampileonline.ro

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s