La colt cu voi! Profesori!

indexCitind un articol a carui sursa o reprezinta agentia de presa Mediafax si care a fost preluata de unul din posturile de televiziune, am ramas perplexa vazand unghiul din care este abordat subiectul.

Dupa cum veti vedea citind articolul aici, profesorilor li se impun anumite sanctiuni in cazul in care dau afara copiii de la ore, ii tin in picioare sau aplica alte pedepse care umilesc un copil.

Bun. Nimic nou, inuman sau agresiv pana aici. Si nici surprinzator. Intrucat stim cu totii ca dascalii de ieri nu mai sunt ca cei de azi iar celor de azi le este dat sa faca fata unei generatii cu mult diferita fata de cea cu care aveau de-a face profesorii de ieri.

Ma roade insa cand vad ca se aplica in cadru legislativ sanctiuni pentru efectele (pentru ca asta sunt sanctiunile pe care le aplica aprofesorii, simple efecte ale unor fapte comise de elevi sau studenti – fapte deloc pozitive) pe care tot aceste cadre didactice (si alti elevi martori la eveniment) sunt nevoite sa le suporte.

Nimeni nu zice sa nu pedepsesti un copil care nu e atent sau al carui vocabular lasa de dorit chiar in timpul orei. Nimeni nu zice sa nu fie mustrat sau atentionat. Dar ce te faci cand acel copil sare calul, cand practic da buzna in mijlocul cursului, isi tranteste cartile pe masa, ridica picioarele ostentativ pe aceeasi masa si-si scoate ultima generatie de iphone, butonand de parca ar fi in Gara de Nord?? Ce te faci atunci tu, ca dascal? Ii spui BRAVO? Sau faci ca un bun prieten al meu, profesor care, vazand un atare student, intrerupe cursul si spune: „Domnule student, te rog sa ma scuzi ca am intrat la curs inaintea dumitale!”

Chiar asa, oameni buni?

Eu zic totusi ca acest cadru legislativ putea fi un pic mai generos cu hartia si cu ideile si o asemenea problema merita mai multa atentie. Citind, am ramas cu impresia ca acesti profesori sunt contravenienti care trebuie panditi si carora li se va vana orice miscare, greseala, gest si vorba care nu se supun legii. Ce fel de educatie inseamna asta? Si cu studentul/elevul cum ramane? Cat credit va acorda el oare Regulamentului de Ordine Interioara care exista in orice institutie de invatamant? Cum il respecta el?

Raspundeti, voi, dascali sau voi, elevi! Sau voi, parinti care de cand va invatati copiii sa mearga si sa spuna multumesc, sunteti cu ochii pe ei! Sau nu mai sunteti de cand copilu’ a intrat in clasa 0 si are mobilul la el?

foto: http://www.jimwrightonline.com

2 thoughts on “La colt cu voi! Profesori!

  1. În primul rând,felicitări pentru titlu. Exact asta înseamnă, toate legile astea şi completările fără nici o bază reală. Mă întreb în ce lume ideală trăiesc cei care le inventează, ce sechele din copilărie trebuie să aibă pentru a gândi în felul ăsta…
    S-au desfiinţat şcolile speciale… De care, oricât de crud ar părea, era nevoie! Vorbim de învăţământ de masă! (Termen ambiguu în prezent, pentru că ministerul este al… EDUCAŢIEI Naţionale! Termenul „învăţământ” a fost abandonat, ceea ce, mie cel puţin, îmi cam dă de gândit!) Copiii provin din toate mediile sociale, fără nici un fel de selecţie – cu excepţia anumitor şcoli „mari” care au posibilitatea de a refuza un elev şi de a accepta un altul!
    Din educator, din învăţător, cadrul didactic a fost transformat în hârţogar, paznic, gardian pasiv (neavând nici o posibilitate, în acelaşi timp, de a interveni şi aplana conflicte, fiindu-i retrase, rând pe rând, cam toate mijloacele de acţiune), asistent, mamă, tată – nu glumesc, anumite îndatoriri fiind transferate către acesta: copilul este găsit pe străzi – este vina profesorului, copilul este agresiv – este din vina profesorului. copilul nu îşi face tema – este vina profesorului, copilul este impertinent – este vina profesorului, copilul s-a accidentat – este vina profesorului, copilul traversează aiurea… Şi aş putea continua la infinit…
    Regulamentul de Ordine Interioară prevede reguli… dar cam atât. Sancţiuni?! Păi… să vedem: dacă îi faci observaţie în faţa clasei, îl jigneşti! Exmatriculare? Câteva zile, nu mai mult. Puncte la purtare? Cui îi pasă?! Nu pot fi aplicate amenzi. Ar fi culmea! Muncă în folosul comunităţii?! Un copil?!
    Totul se bazează pe… CONVINGERE. Ce s-ar traduce, probabil, printr-un foarte elegant… „Te rog frumos, nu mai face!” Serios, câţi părinţi fac asta cu succes?!
    Drepturile copilului… Sunt de acord! Dar drepturile OMULUI?! Pentru că întreb, perplexă: ce este PROFESORUL?!
    Ce poate face profesorul în cazurile foarte bine descrise de tine?! Ce poate face profesorul când copilul încalcă drepturile celor din jur?! Jigniri?! Mergeţi cu dopuri în urechi, pe stradă?! Când profesorul nu îşi poate continua ora, din cauza unor elevi, replica la modă este : „Nu ştie să-i stăpânească!” SERIOS?! „TE ROG”, credeţi că este de ajuns?!
    Câţi copii sunt într-o familie? 1? 2? 5? De câte ori aţi auzit „Nu ştiu ce să-i mai fac!”?! Câţi copii sunt într-o clasă?!
    Nu vor fi trimişi afară… Nici în picioare… Nici la colţ… Nici cu mâinile la spate… Nici cu mâinile sus… PERFECT. Sunt de acord.
    Să stea în mâini, atunci! (Uite-aşa, că nu a fost prevăzut în lege!)
    Nu, serios, cei care concep asemenea legi, au făcut un examen psihologic serios?! Au idee, măcar, de psihologie?!
    Ah, să nu uităm! Profesorii nu au voie să ridice glasul la elev! Normal, nici mie nu îmi place să se ţipe la mine şi nici nu suport urletele. Dar, de ce ridică profesorul glasul?! Ca să acopere, ca să se facă auzit! (Cunosc teoria, e atât de simplu să stăpâneşti o clasă, e vorba doar de o metodă extrem de simplă… TEORIE!) Curios că părintele şi elevul pot ridica glasul, dacă vor. (Deja mă cam revolt!)
    Vă întreb: CE ESTE PROFESORUL?!
    Copilul, vorbeşte. Continuu. Nu unul. Cinci! Nu sunt interesaţi de ce are profesorul de făcut.
    Logic. E copil. Cine i-a explicat ce înseamnă, de fapt, şcoala?! (Dacă mă gândesc, nici eu nu mai ştiu exact!) Ce-l interesează pe el atâtea formule, atâtea informaţii inutile (matematici, scriitori de care puţini îşi mai aduc aminte, limbi străine, date istorice – ce nu-l privesc!, fenomene fizice şi chimice, biologie…)?! Din nou, vina profesorului, că nu ştie să-l atragă! Să-l motiveze!
    Să-l motiveze pentru…CE?!
    Violenţă, subcultură, nonvalori. Şi drepturi. Ce altceva, i se oferă?!
    De unde să ia altceva când educatorul, profesorul, altă dată un om respectabil, este privit acum de parcă ar fi cel mai periculos duşman al copilului?! Unul care vine şi încearcă să-i transimtă lucruri pe care copilul nu le regăseşte în societate?
    Deschideţi ochii şi urechile! Priviţi-i! Ascultaţi-i! Mergeţi cu mijloacele în comun la muncă! Nu strigaţi „Aşa te învaţă, mă, pe tine, la şcoală?!” Ci acceptaţi rezultatul unui sistem privat de orice metode punitive! De orice metode de constrângere! Citiţi „Regele muştelor”, dacă nu aţi făcut-o până acum! Dacă nu v-a convins realitatea, până acum…
    Eradicaţi autoritatea adultului (nu mă refer nici la bătaie, nici la urlete, nici la pedepse corporale de orice fel! Vorbesc de puterea cuvântului adultului, de credibilitate, de posibilitatea de a lua măsuri într-o direcţie ori alta!) fără a vă păsa de urmări.
    Nu profesorii le încalcă drepturile, să fim realişti! Chiar nu aţi văzut copii, bătându-se?! Nu trăim pe acelaşi pământ!
    Viitorul, sunt ei. COPIII DE ACUM.Cei care nu se tem DE NIMIC şi nu ştiu ce este RUSINEA. Nu au noţiunea de DISCIPLINĂ. RESPONSABILITATE. Cine să-i înveţe?! Nu au limite. Au drepturi.
    Mâine… vor fi ADULŢI…
    În plus, mi-ar plăcea să-mi pună şi mie cineva care este limita dincolo de care un profesor se poate considera jignit?! Când copilul strigă mai tare decât el? Când părintele – nemulţumit de performanţa odraslei – face acest lucru? Când nu îşi poate continua ora? Când este tras la răspundere pentru absenteism? Sau pentru abandon? Sau pentru lipsa de performanţă a elevului? Pentru nota la bac? Când este acuzat că… a îndrăznit să-l asculte? Să-l noteze? Când elevul spune: „Şi dacă nu vreau?!” Când se vede pus în situaţia de a despărţi doi elevi pe cale de a se încâiera? Când elevii îi reproşează că nu-i puteau aduce la cunoştinţă apariţia unui conflict pentru că…: „Oricum nu faceţi nimic!”? Când le explică faptul că face tot ce poate şi va lua întotdeauna măsurile de rigoare pentru a-i proteja (CARE?!)? Când părintele strigă că de copilul lui nu permite să se atingă nimeni dar este gata să pocnească orice alt copil nu este al său?! Când îşi vede salariul? Când statul dă legi împotriva lui de parcă ar fi inamicul public numărul 1?
    Dragi copii, vă spun ce v-aş spune oricând. GÂNDIŢI!
    Dragi părinţi… Vă salut!
    Dragi profesori… mă mir… n-aţi dispărut?!

    • Of, ma doare cande vad un dezechilibru total intre directia in care se indreapta invatamantul (cu elevii si profesorii lui si faptele acestora) si niste legi care se vor drepte dar uita de ce s-a ajuns la necesitatea lor. Ca de obicei, noi umblam la efect si uitam cauza. Sau nu-i acordam importanta necesara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s