Publicat în Un colt de poezie, un dram de nebunie

Numai mama sa nu fii…

blue-tearEu n-am sa uit ce-a spus candva

Bunica mea, ce, garbovita,

Privind spre curtea pustiita

Amaru-n sine-si ineca:

 

“Cat pe Pamant oi mai trai,

Eu tot oi zice-o si-oi gandi:

Bunule Doamne, numai mama sa nu fii!”

 

Trecura ani de-atunci si eu

Privesc la mama mea plecata

Spre alte tari, indurerata

Soptind amar, ades, mereu:

 

“Nu stiu cat oi mai trai

Mult, putin, cine ar sti?

Bunule Doamne, numai mama sa nu fii!”

 

Si mama sunt si eu acum

Si-ades privesc spre fiica mea,

Suava, dulce, mititea

Ce isi urmeaza-al vietii drum.

 

Si ma intreb: Oare-oi mai fi

Ani lungi frumosi de as trai,

Ferice sa o vad, iubita

De raul lumii ocrotita?

 

Si ma gandesc: bunica mea

Ce dulce vorba isi purta

Si cu un foc mistuitor

Ea se topea de al tau dor

Si se-ntreba de pleci, de vii

Si murumura tanguitor:

“Bunule Doamne, numai mama sa nu fii!”

 

de Anca Truta

26.01.2014

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Autor:

Intotdeauna mi-a placut sa scriu,... sa incerc sa-mi depasesc limitele, sa depasesc orizontul...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s