O lume a ei

writing.gif w=604Intotdeauna isi dorise un colt ai ei. Un colt al propriului Rai, in care sa se afunde ori de cate ori duritatea lumii i se intorcea impotriva, ranind-o profund.

Isi dorea un colt al propriei vieti, in care sa fie singura stapana a propriei existente, un loc ascuns, umbrit vara si calduros in zilele geroase, in care sa-si aline dorul si temerile, in care sa-si cante de una singura dragostea si incantarea, in care sa-si scrie, pe foile unei existente albe, neintinate, povestea vietii…

Si nu avea. Nu avea acest nimic pe care il cerea unui destin neindupletcat, soarta ii refuza acest CEVA pentru care si-ar fi dat ani buni din viata. I se refuza orice sansa la fericire, orice bucurie de alta natura decat cea pe care o cauta de una singura in strafundurile propriului suflet, duios si candid, cu care Cel de Sus o inzestrase.

Scria pe unde apuca, iubirea de randuri de amor fiindu-i perna noaptea, pasiunea pentru rima servindu-i de birou iar degetele aspre, muncite, batand aerul neputincioase, dar atat de pline de inspiratie, fiindu-i singurele unelte de scris.

Cand ceilalti frati se inghesuiau care pe unde apuca, manati de un frig atat de dusmanos in zilele geroase, ea isi cauta alinarea singura, intr-un colt gri de camera, privind in gol spre peretii patati si batand aerul cu degetele asprite de munca…

Cand prindea un capat de creion de la cei mai mari, incerca anevoios sa astearna pe o bucata de perete un rand, o vorba frumoasa, plina de pasiune din care razbatea, chiar si cu ochiul unui necunoscator, dragostea de frumos, dragostea de sentimente sublime si setea neinduratoare de inalt.

logo-depozitul-de-papetarieSora cea mai mare se indurase intr-o zi si-i aruncase, partial nepasatoare, condusa probabil de un gand crestinesc ce avea poate sa-i asigure un loc intre cei buni si drepti… ei bine, ii aruncase un pix. Curioasa, tanara noastra scriitoare il ridicase si atunci vazu ea pentru prima data un Roller. Un Roller care scria nesperat de bine, neasteptat de frumos si lin si cu ajutorul caruia fata incepu sa dea glas gandurilor. Sentimentelor. Vorbelor nerostite si al cuvintelor ce nu vazusera vreodata lumina lumii…

Nu avea un loc al ei dar si-l dorea cu disperare. Craciunul trecea dar Mosul uita sa treaca si prin vecinatatea inimii ei, sarbatoarea Pastelui venea si ea si trecea la fel de nepasatoare, iepurasul fiind pesemne ocupat cu alte daruri, mai putin costisitoare si de neinteles, sarbatorile atat de dragi celorlalti treceau si ele ca pasarile in zbor neintrerupt iar zilele se scurgeau fara a aduce acea fericire dorita. Sperata. Vruta cu toata puterea fiintei ei.

Miracolul se intampla insa intr-un mod la care nu se astepta nimeni. Muri vecinul de dedesubt iar apartamentul saracacios fu mobilat cu tot ce rudele defunctului vrura sa doneze.

Fata noastra dori o masa simpla. O masa scunda care se misca  necontenit, rupta la colturi si sfasiata pe alocuri dar care aduse atata fericire scriitoarei noastre!

s0636860_excpt_n_d_blk_st_rb_f.blk_gb1Masa fu curand acoperita de picturi vesele, in culori graitoare si ce aveau sa dureze vesnic, colturile imperfecte fura mascate de apolicatii in ipsos iar cele patru picioare fura din nou identice prin bunavointa fratelui mijlociu, care nu avea pe ce se urca atunci cand uda florile suspendate sau batea cate un cui in peretii goi si jupuiti…

Fu cea mai frumoasa perioada din viata ei. Ii lipsea o agenda cat de simpla, un caiet cat de mititel, o radiera, un creion, atat de multe articole de papetarie ii lipseau dar ea nu vedea nimic. Avea Rollerul, avea micul ei birou de acum iar o scriitoare adevarata nu putea ramane impasibila la atata perfectiune. Incepu sa scrie. Incepu sa fure coli intregi din mapele fratilor si se apuca de lucru. Scria poezii lungi si frumoase, pline de dor si dragoste sau proze scurte, animate de acelasi dor de iubire si frumos. Sau sonete din care razbateau primii fiori ai dragostei si poezii in vers alb ce exprimau toata bucuria de a trai a unui suflet tanar, pur, insetat de inalt…

Acum avea o lume a ei, un colt al propriului Rai si de acum puteau sa se dezlantuie toate uraganele omenirii. Acum avea pentru ce trai…

Articol scris pentru Blogalinitiative si Depozitul de Papetarie

foto 1: http://www.lifetakeslemons.wordpress.com

foto 2, 3: http://www.dpap.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s