Lupta cea mai grea

fis.ceredigion.gov.ukCele mai frumoase lucruri din lume se intampla cu un scop. Poate ca uneori nu vedem atat de clar acel scop si nu intelegem de ce ne-a fost dat sa il intalnim, mai ales ca el vine precedat de un alai de eforturi pe care nu ni le doream si nici macar nu ne puteam gandi la ele.

Cel mai greu a fost sa lupt cu mine insami. Celorlalti le puteam face fata: atitudinii grave a mamei mele ce privea cu tristete cum imi modificam hainele, trecand de la marimea 42 la 46; privirii incarcate de dragoste – amestecata cu repros la adresa vointei mele prea slabe – venind din partea unui sot dornic de o femeie puternica; zambetului stramb al copilului meu cand ma surprindea seara cu frigiderul deschis („Mami, vreau si eu! Ai zis ca nu avem voie sa mancam mult seara, dar tu de ce mananci?”); privirilor furise si pe jumatate amuzate ale colegilor cand, ascunsa pe jumatate dupa birou, imi infulecam portia zilnica (absolut zilnica de sandvis marca fast food). Nu a fost chiar greu nici sa indur atitudinea de crunta dezamagire din partea unui nutritionist (imi zisese si el, bietul, de LemoSilhouette, dar nu voiam sa inteleg ce inseamna asta), plin de intentii bune dar care, dupa cateva luni de munca asidua contra poftelor mele culinare, se dadu batut si-mi inchise usa. Imi golisem portofelul si ramasesem cu un car de sfaturi care se voiau utile si sanatoase. Dar, cu putina mea intelegere si lipsa mea uriasa de vointa, am esuat lamentabil. Cred ca nu as fi dat bine in CV-ul omului.

Asadar, incepea lupta. Lupta cu kilogramele, lupta cu frigiderul intotdeauna plin, lupta cu poftele uriase pe care le aveam (din nastere, zic eu) la adresa sucurilor (cheltuiam sume uriase pe asa ceva), lupta cu toate ideile mele in materie de arta culinara si lupta cu un mod de viata total dezordonat si nesanatos.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAA fost CRUNT. Am inceput o cura de slabire cu lamai. Crampele abdominale m-au tinut zile intregi iar aciditatea gastrica imi dadea serios de furca noaptea.

Au urmat apoi diete, de la cele lejere la altele mai anevoioase, cu fructe, legume si carne slaba. Fel de fel de cure, ale unor medici celebri, nutritionisti, carti publicate de vedete nationale ce-si invinsesera poftele culinare, toate le-am incercat. A rezultat o vointa si mai slaba si un organism slabit. Nu in kilograme ci ca rezistenta la efort si ca raspuns la orice incercare de indreptare. Psihic am cedat. Nervii m-au lasat si m-am inchis intr-o lume care imi era atat de draga, oh, atat de draga: mancatul la orice ora din zi si din noapte.

Nu mica mi-a fost mirarea, tot citind si intrebandu-ma, sa constat ca nu eram singura din Univers care avea problemele astea, ca faceam parte dintr-o majoritate destul de ingrijoratoare pe plan mondial, ca nu-i pasa nimanui daca eu ma distrug in felul asta si ca tot ce trebuia sa fac era sa aplic ce stiam. Nimic mai simplu. Imi trebuia insa un ajutor la pornire.

freepikcomAsadar, am inceput sa caut. Am gasit o prietena (nu o inghiteam eu nici cu un kilogram de lamaie verde, dar urmarea acelasi scop ca si mine si asta era esentialul) si ne-am intalnit. Am cazut de acord sa urmam aceeasi dieta dar ne-am promis sa trecem intai pe la medic. A urmat apoi inventarul frigiderului: fara lactate sintetice, fara semipreparate in fabrica si fara cutii de alimente care, desi gustoase, explodau de calorii. Vorbeam zilnic la telefon si cred ca mandria a fost cea care m-a salvat. Doamne, nu incredintarea ca fac bine ceea ce fac, nu sanatatea mea subreda, nu multele mele kilograme, privirea trista a copilului meu sau atitudinea indiferenta a sotului – ci chiar mandria mea tiranica m-a condus! Orgoliul si teama ca nu cumva prietena sa reuseasca, iar eu nu!

Nu-i nimic, mi-am zis. Si asta e un stimulent, mandria. Trebuie sa ne agatam de orice motiv. (cu conditia sa nu dauneze grav sanatatii fizice sau mentale). Am cautat fructe, altele decat mere, pere sau prune si alte minunatii. Am ocolit chiar si portocala (aciditatea ei ma dadea gata). Am gasit lamaie verde, aloe vera, ananas si un supliment alimentar care continea guarana. Guarana asta mi s-a parut tare interesanta. Cica era folosita in trecut de catre indienii amazonieni contra crampelor, a durerilor de cap si a febrei. in plus, stimuleaza activitatea cerebrala si memoria. Se pare acesti vanatori indieni mestecau chiar semintele de guarana inaintea razboaielor, deoarece tineau de foame si luptau impotriva oboselii!

Despre lime, limeta sau lamaie verde (care am constatat cu surprindere ca ar contine calciu, tiamină, proteine, vitamina A, zahăr, vitamina B, fosfor, fier, riboflavonoină) citisem destule cat sa ma conving de necesitatea acestui fruct. Era excelenta mai ales ca nu avea efecte acide asupra stomacului meu chinuit si in plus imi oferea o imagine noua: un fruct interesant care ducea cu el, in afara de mult verde, o nota de prospetime ce imi lipsea teribil in perioada aceea.

lemo_3DPortocalul amar, aveam sa aflu, nu era deloc amar. Coaja in sine era amara si nu fructul (care era ca o portocala mai mica). Frunzele uscate, florile si coaja erau folosite scop medicinal, aveau efect antioxidant si de ardere a grasimilor.

Cu alte cuvinte, imagini noi. Fructe si plante mai putin cunoscute dar… de cand dadeam eu inapoi in fata noutatilor?

M-am ferit de clisee. Am facut miscare in mod obisnuit (ca sa nu mi se para ca depun prea mult efort) dar m-am inscris la un curs de tango. Si asta a fost startul. Prietena ma intrecuse cu mult si asta m-a intaratat. Am umplut o sticla de Cola cu ceai (ideea era sa ma insel asupra licorii dar sa-mi placa sticla atat de familiara – era si asta un mod de a ma autoeduca) si am inceput plimbarile cu familia mea.

Am aruncat cantarul si nu mi-a mai pasat de kilograme. Slabeam insa vazand cu ochii (ei, exagerez, am scapat de sase kilograme in doua luni de zile, ceea ce reprezenta o premiera) si mancam fructe pe paine. Am descoperit ca din banana, lamaia verde, un mar si un morcov se poate face un suc excelent, baut doar de doua ori pe saptamana – altfel, in ritmul lejer in care mancam, riscam ca toate zaharurile din suc sa se depuna in organismul care le cerea necontenit dar caruia eu ii dadeam cu portia).

Mi-am pastrat unele pofte, insa cu limita. Si am impartit aceste pofte cu familia mea. Am renuntat insa curand la multe din ele: nu-mi convenea ca fiica mea sa bea carbogazoase sau sotul meu sa manance supa instant). Si au pierit pe rand din dulap si frigider cutiile cu fel de fel de arome, prafurile, conservele si fel de fel de preparate cumparate din mall-uri.

lemo_silhouette_logoConcluzia? Nu ma inteleg mai bine cu prietena mea (care, dupa toate probabilitatile, ma folosi si ea la randul ei pe post de stimulent pentru a urma o dieta mai stricta) insa am tot respectul pentru ea si pentru mine. Pentru faptul ca am reusit sa luptam impotriva noastra si sa ne infrangem. Pentru ca asta este cel mai greu.

Si uite asa s-a intamplat acel lucru minunat la care visam de multa vreme, sa revin la marimea 42 si sa vad viata din alt unghi, mai concret, mai frumos in simplitatea lui, sa acord farmec lucrurilor usoare si marunte si sa ma bucur de toate aspectele pe care viata ti le ofera pe tava. La o ora decenta.

articol scris pentru Spring SuperBlog 2014 si LemoSilhouette

Foto 1: http://www.fis.ceredigion.gov.uk

Foto 2: http://www.haccpeuropa.com

Foto 3: http://www.freepik.com

Foto 4: http://www.lemosilhouette.ro/

Foto 5: http://www.lemosilhouette.ro/

Video: http://www.youtube.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s