Doua mame

Homeschooling-not-a-Fundamental-Right-according-to-HolderNiciuna nu intelegea de ce tocmai ea fusese chemata la scoala, in urma unui telefon urgent ce parea ca le-a dat toata viata peste cap. Una din  mamici plecase in fuga de la serviciu, sub privirile dezaprobatoare ale angajatilor iar cealalta isi lasase lucrarea de pe camp in plata Domnului, aruncand uneltele cat colo si dand fuga sa prinda autobuzul de doua. Acum stateau amandoua in anticamera, in fata unei secretare inalte si frumoase, foarte machiate, ce tasta de zor, cu degetele lungi si unghiile lucioase batand zgomotos pe taste. Asteptau sa fie poftite la director.

„Dumneavoastra ce credeti? E grav?” zise una din doamne, mascandu-si mainile uscate, muncite, in fundul buzunarelor.

Cealalta, imbracata elegant, in rochie rosie cu dungi, cu palarie chic si poseta rosie de piele, dadu din umeri. Batu din picior nervoasa.

„Nu stiu, dar nu prea am timp de tampenii. Trebuie sa ma intorc la lucru. Dar baiatul meu are probleme, se pare, iar eu nu pot sta pur si simplu. Vedem noi, numai sa ne cheme…

Minutele se scurgeau anevoios iar timpul parea ca sta chiar in loc. Secretara batu tastele in continuare.

imagesDoamna cu maini muncite zise:

„Si doar i-am spus sa fie atenta!” si femeia incepu sa planga. De cand s-a dus tat-su, nu mai stiu cum sa fac si cum sa ma impart. Este o fetita minunata dar are nevoie de mine. Pe ea nu trebuie sa o afecteze drama noastra si fac tot posibilul sa discut cu ea cat pot de mult. Colegii insa o compatimesc incontinuu iar profesorii o menajeaza. Ce o fi in sufletul ei, numai ea stie dar am impresia ca vrea sa treaca peste moment si sa mearga mai departe. Acum a aparut si necazul asta cu concursurile, pentru care nu suntem pregatiti. Zice ca vrea la Olimpiada, profesorul chiar insista dar eu simt ca nu este pregatita si nu face bine. Nu pentru ca as avea ceva impotriva acestor concursuri nationale, dar eu prefer sa se joace mai mult si sa invete  echilibrat. Ea vede doar matematica si numai matematica si ma tem ca o face din mandrie, din orgoliul de a fi prima. Si cred ca orgoliul asta i-l alimenteaza profesorul care vrea doi-trei copii din calsa sa le reprezinta scoala in afara. Eu nu vreau asta. Eu vreau o fetita obisnuita, care sa invete si sa citeasca dar care sa se bucure de viata, care sa calatoareasca mai mult. As prefera ca profesorul de mate sa ii scoata la un picnic sau pur si simplu sa stea de vorba cu ei in curtea scolii jos, pe iarba, cu cate un sandvis in mana, sa incerce sa-i cunoasca mai bine, sa le cunoasca tremerile, sa il intrebe pe unul de ce nu-i place materia sau pe altul ce-l atrage la stiintele exacte. Of, asa mi-as dori ca totul sa fie firesc, sa nu mai fie atat de incorsetati de o disciplina severa si care mie imi aminteste de scoala mea, atat de grea si de serioasa! Doamne, cat am urat scoala! Cat imi era de teama de profesori, de invatatorii mei, de temele atat de multe si de privirile si atitudinea tatalui! Cat de  mult asociam aceste aspecte cu scoala! Aspecte deloc magulitoare! Si am crescut cu teama in sange iar acum niciun examen nu pot da, nici nu sunt prea inteligenta (poate oi fi, dar parintii nu m-au lasat sa continui scoala unde voiam si m-au trimis direct la camp) iar viitorul mi se pare tare sumbru.

Iar fata mea… cand ma uit la ea ma vad pe mine si totusi atat de diferita! Nu ii este teama sa imi vorbeasca, asa cum imi era mie fata de mama. Stie sa-si apere punctul de vedere iar eu am invatat sa-i respect ideile, chiar daca nu sunt intotdeauna de partea ei. Am indemnat-o sa-si spuna gandurile, sa imi povesteasca chiar si micile aspecte din viata iar in timp am inceput sa ii canalizez nevoile, pasiunile si inclinatiile pe un fagas sanatos al vietii. Mi-a fost destul de usor, avand in vedere increderea ei in mine si respectul meu pentru ea. Asa as vrea sa fie si scoala. Sa o invete, sa ii arate, dar sa o lase sa dea ea cat poate si cat poate. Sa se dezvolte firesc. Sa fie apreciata ca individ nu ca parte din turma. Nu orgoliile trebuie sa ne guverneze viata si obiceiurile, educatia si viitorul, ci principiile sanatoase potrivit carora un individ reuseste doar daca este perfect egal cu el, daca stie sa aprecieze si stie sa se faca apreciat printr-o dreapta masurare cu ceilalti…”

students_05_hd_pictures„Doamna, ce meserie aveti?” intreba cu uimire  mama eleganta.

Interlocutoarea se opri, rusinata. Avea impresia ca spusese prea mult, ca spusese multe si rele, ca era dezaprobata, ca…

„Lucrez la o ferma de vaci…” zise cu timiditate. „Si poate gresesc, nu am atata educatie…”

„Doamna, nu asa-zisa educatie te face om cat felul in care ai trecut prin ea. Va admir. Sunteti o femeie nemaipomenita. Eu, doamna, am un after-school aici in oras. Mi-am dat totusi copilul la o scoala publica, in detrimentul celor particulare, tocmai de dragul vietii obisnuite, lipsite de orice cocoloseala. Am dat, doamna, de o educatie care nu-mi prea place si trebuie sa ma declar de perfect acord cu dumneata. Eu am un baiat. Baiatul asta al meu este tare inchis in el si am impresia ca societatea, scoala dar si noi, ca familie, contribuim la inchiderea lui in propria lume. Noi ii oferim de toate insa cu totii suntem foarte ocupati. Il ducem in tabere, vrem sa vada lumea, ii oferim excursii diferite peste tot, are multi prieteni si este intotdeauna inconjurat de cineva. De scoala nu ii este teama ci dimpotriva. Este foarte relaxat, poate prea neglijent in ceea ce priveste scoala. Nu-i pasa, nu acorda importanta… Si traieste intr-o lume a lui. Medicul mi-a spus sa-l las in pace, ca asa este el. Si totusi am impresia ca nu este chiar asa. Eu cred ca noi, parintii si ele, scoala si societatea, nu se adapteaza la prezent si la generatia de azi si gresesc foarte mult…

Nu, nu este deloc bun la matematica si nu inghite prea tare nici limba romana. Cu alte cuvinte, ii este perfect egal daca trece clasa sau nu.”

„Dar ce ii place… stiti?”

„Nu, nu stiu, nu am avut timp de asa ceva.”

„Poate ca ar trebui sa incepeti cu ce ii place. Sa incercati sa-l cunoasteti. Sa lasati afacerile si sa petreceti mai mult timp cu el. Nici scoala nu este sfanta si nici societatea, dar nici noi. Cred ca si noi parintii, gresim. De pilda, baiatul dumneavoastra nu prea are parte de familie. Are parte de tot: aventuri, distractii, calatorii, dar poate ca tot ce si doreste sunt parintii lui.”

„Mai exact, tatal lui. Il iubeste enorm insa sotul meu este un om bogat si influent…”

„Dar este totusi tata.”

„Ma judecati cumva?”

Road sign to  education and future„Nu, deloc. Asta e o alta greseala a noastra, parintii. Ii judecam pe altii. Ar trebui sa ne vedem fiecare de curtea noastra…”

„Curtea noastra este mult prea mare, locuim in zona rezidentiala…”

„Pe mine nu ma intereseaza unde locuiti, spuneati insa de baiatul dumneavoastra…”

„Ah, da. de baiatul meu. Sincera sa fiu, nu prea stiu ce-i place. El zice unde vrea sa mearga sau ce sa-i cumpar si eu ii dau banii. Dar cred ca aveti dreptate. Poate ca baiatul meu ar trebui sa mearga undeva cu tatal lui. Sa discute ca barbatii, sa fie deschisi unal catre celalalt, sa faca lucruri impreuna, sa isi cladeasca viitoare amintiri…

„Vedeti? Deja cautati solutii!”

„Doamna, dar… ce parere aveti despre respect?” intreba curioasa mama cea bogata.

„Respect? Respectul se naste firesc din modul in care iti cresti si iti educi copilul. Sa fie clar, eu nu-mi cresc fata pentru mine, nu vreau sa ma ridice pe un soclu si nici sa-mi sarute mainile. Eu o cresc numai pentru ea. La un moment dat vreau sa fie in stare sa-si ia zborul din cuib iar pentru acel moment voi avea grija sa fie bine pregatita: principii solide, incredere in viata, respect pentru ea si pentru ceilalti, educatie si seriozitate.

Si tacu. Linistea se asternu in incapere si mamele isi dadura seama ca secretara se oprise din tastat si asculta cu atentie.

„Vroiam sa va intreb si eu… reincepu mama muncita. Ce ziceti de conceptul asta de… nu stiu cum ii zice, dar este ca o scoala acasa.”

Doamna zambi.

11„A, homeschooling. Este un concept interesant insa nu sunt de acord in totalitate cu principiile care il guverneaza. De pilda, neajunsurile ar consta in faptul ca un copil crescut acasa, nu profesori particulari, nu va sti sa faca fata caracterelor diferite pe care le-ar intalni in societate. La scoala. Pentru ca, nu-i asa? trebuie sa fie pregatit pentru zborul afara din cuib, cum ati spus dumnevoastra. Si cum ar fi daca nu ar sti sa se descurce intre atatea caractere, care mai de care mai puternic sau mai dificil? Scoala are un rol esential din acest punct de vedere.”

„Pana la urma… de ce credeti ca ne-a chemat?”

Cealalta dadu din umeri. Directorul se ivi in prag, cu un zambet larg pe fata.

„Iertati-ma, doamnelor, am ascultat cu urechea lipita de usa, declar spre rusinea mea. Dar nu am putut sa ma dezlipesc de o discutie atat de interesanta. Chestia cu scoala care pregateste olimpici in detrimentul celorlalti, lipsa de comunicare dintre profesori si elevi, chestiunea destul de spinoasa a familiei in educatia copilului, modul in care societatea ii considera sau desconsidera pe copiii crescuti in particular… Ei bine, mi-ati dat de gandit si, cu toate ca am comis un act abominabil, permiteti-mi sa nu imi cer scuze ca am ascultat ca hotul pe la usi.

„Pentru ce ne-ati chemat?” spuse, pe jumatate stanjenita, doamna eleganta.

„A, aceea…” si directorul facu un gest neglijent cu mana. Au spart un geam cu mingea. Nimicuri. Dati-mi voie sa ma inclin in fata dumneavoastra si va invit, plin de umilinta, in birou. Azi dumneavoastra sunteti cadrele didactice iar eu invatacelul. Va rog…”

Uluite, cele doua doamne intrara. Secretara spilcuita batu din nou tastele. Pe obraz ii cazu o lacrima. Pentru ce plangea, nici ea nu stia…

reeijaAceasta proba a fost sponsorizata de Reeija, magazin online care oferă genti piele, cadouri femei, accesorii dama, genți damă, genți.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014 si Reeija

Foto 1: http://www.guardianlv.com

Foto 2: http://www.arkansas.gov

Foto 3: http://www.rontipal.org

Foto 4: http://www.evolllution.com

Foto 5: http://www.incontextcounselling.com.au

Foto 6: http://www.reeija.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s