Darul vietii

indexAzi mi s-a intamplat ceva ce nu credeam ca voi pati vreodata: am obosit. Am obosit de atata lupta, de atata chin si atatea ganduri si m-am asezat pe jos, pe marginea trotuarului, contempland ganditoare vacarmul orasului.

Langa mine s-a asezat el, blogger partener la Spring SuperBlog 2014 (au fost si alti bloggeri parteneri si chiar parteneri media, printre care www.121.ro – comunitatea femeilor senzaționale, PRwave- www.prwave.ro, RadioLynx – www.RadioLynx.ro, ToateBlogurile – www.toateblogurile.ro sau Zelist – www.zelist.ro) si, fara sa ma priveasca, si-a aprins o tigara:

„Care-i necazul, Ancuta?”

„Am obosit si atata tot. Am obosit sa ma trezesc dimineata fara niciun gand, sa ma ridic din pat si sa fac aceleasi lucruri de atatea si atatea ori! Sa zambesc fortat, sa incerc sa plac unor oameni pe care nu-i iubesc, sa fac fata exigentelor familiei, sa… de toate! Si astea, fara niciun un acord cu simtirea mea! M-am saturat sa fac pe plac altora, sa incerc sa fac de toate, sa ating perfectiunea in ochii lor! Vreau sa nu mai cad intr-ai mei! Vreau sa ma privesc in oglinda si sa ma iubesc! Vreau sa-mi iubesc fiinta asta care-si traieste viata de imprumut, de parc-ar trai-o pe a altora! Vreau sa zbor, sa ma inalt, vreau sa cant, sa iubesc si sa zbor! Pentru asta vreau sa renunt! Vreau sa fac ce-mi dicteaza sufletul si inima! Sunt bolnava, Cristi! Vreau sa renunt! Vreau sa-mi permit luxul de a lasa totul deoparte…”

„Pai… renunta! Renuntarea e cea mai usoara si cea mai agreabila! Renuntarea e incantatoare, te incalzeste la sanul ei inselator si-ti promite pacea. Dar cine esti tu sa-ti hotarasti soarta? Lasa-ti-o in seama unuia mai mare, a unui Dumnezeu care stie din ce suntem facuti, care ne stie pe fiecare si ne apasa pe umeri doar poverile potrivite! Uite-ma! Si eu am vrut de atatea ori sa renunt, dar nu am facut-o! Am mers mai departe. Am suferit ca un caine si mi-am trait fiecare dimineata pe care mi-a dat-o bunul Creator de parca ar fi ultima si am asta am sa fac mai departe! La naiba cu ce zic altii! La naiba cu tot ce conteaza in afara de tine! Priveste-te si iubeste-te, dar nu renunta! ASTA e cel mai greu!”hope1Se opri, de parca isi pierduse suflul. In realitate, doar isi aprinsese o alta tigara.

„Dar cum sa ma tarasc astfel? Cum sa cersesc indurare proniei ceresti? Cum sa imi curme suferinta?”

„Suferinta te inalta cu adevarat, asa cum preceptele morale si educatia la nivel de doctorat nu o vor face niciodata. Invata sa suferi cu ritm, invata sa te accepti, invata sa te rogi si invata sa accepti un dar.”

„Ce dar? Sunt in pragul colapsului sufletesc si moral.”

„Darul vietii. Viata pe care esti datoare sa nu ti-o irosesti. Draga mea, sa traiesti se invata tot asa cum se invata sa mori. Deocamdata traieste-ti tu viata asta…”

 

Trebuie sa va spun ca dialogul de mai sus e unul imaginar. Nu l-am intalnit niciodata in carne si oase, cu toate ca a intrat in curtea mea, a deschis usa casei mele, a baut din paharul meu si a admirat rasaritul unui soare pe care doar eu il priveam de la inaltimea balconului…

As fi vrut sa le am de fata si pe Irealia sau pe Dana dar am preferat compania lui ‘mnealui. Stie… el de ce.

 

un ultim articol pentru Spring SuperBlog 2014

foto 1: http://www.wallpaper-million.com

foto 2: http://www.dieselcrew.com

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Darul vietii

  1. Fata buna, povestea ta e plina de miez. Ai energie, ai talent si ai abilitatea de a da cuvintelor forta.
    „sa traiesti se invata tot asa cum se invata sa mori”- minunat. Si adevarat. Felicitari pentru lectia oferita si pentru perseverenta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s