Un copil fericit si o copilarie… diferita

casute-548X354---Copy_A1398764401Era un copil fericit. Un copil bogat. Iar averea sa izvora dintr-o inima blanda si generoasa, cum rar intalnesti la un copilas de sase ani. Avea instinctul sigur al rarilor copii care stiu clar ce vor si de foarte putine ori fusese nevoit sa renunte la un plan. Era un copil reusit.

Cu toate acestea, aniversarile din ultimul an il pusesera pe ganduri. Totul se intorsese invers, lumea intreaga statea in cap si el nu pricepea ce concurs nefericit de imprejurari dusese la toate astea.

De pilda Raul, vecinul de vizavi la a carui aniversare fusese invitat in urma cu patru luni. Baietelul, acum in varsta de sapte ani, ducea o viata ale carei ingrediente pareau ideale. Si totusi lui ii paruse tare nefericit desi totul in curtea parintilor trada bogatia. In mijlocului spatiului de joaca trona un tobogan (cumparat pesemne de pe noriel.ro), la care el privise mereu cu jind peste gard si aproape il invidiase pe Raul pentru viteza cu care se dadea pe el si pentru agilitatea pe care o dovedea catarandu-se. Langa gard, pe partea dreapta, se lafaia la soare un balansoar minunat, nou si stralucitor pentru care aproape ca-l urase pe vecinul sau. Toata ziua baietelul il lustruia, sufla peste el sa nu se aseze vreo pata si nu lasa pe nimeni sa se apropie.

jucarii_thumb-LT42611399906254_11924_3Si, de parca nu ar fi fost de ajuns, in apropierea cismelei din marmura, pe gazonul perfect tuns, vecina scosese si un ansamblu de joaca pentru copii, viu colorat si extrem de atragator. Copilasului aproape ca-i veni rau cand il vazu pe Raul lafaindu-se in minunatia inalta si frumoasa, cu fel de fel de bare si colturi interesante pe care puteai sa te cateri.

Timpul trecu insa iar minunatele jucarii ale vecinului ramasera intacte. Niciun suflet de copil nu popula curtea perfecta, in afara de micul lor proprietar. Nu se auzeau rasete, certuri de copii, tipete de lupta, cantece si jocuri. Nu era nimic. Dupa ce venea de la scoala, Raul dadea fuga in curtea din spate, ingrijorat. Nu cumva se murdarise balansoarul? Nu plouase peste tobogan si-l umpluse de apa? Nu cumva erau stropi pe barele lucioase are spatiului de joaca? Si lua din nou laveta si lustruia si lustruia si iarasi lustruia in neinteleasa lui singuratate.

Iar eroul nostru incepu sa nu-l mai invidieze. Scoase din cutia ponosita vechiul puzzle de 100 de piese, isi chema cei doi prieteni din capatul strazii si isi petrecura agreabil toata dupa-amiaza. Din cand in cand cei trei copii trageau cu ochiul la curtea vecina, la gazonul perfect ingrijit, la casa alba si frumoasa, la minunatia de vegetatie luxurianta, la minunatele jucarii de exterior ale lui Raul si la Raul insusi, fericit in singuratea lui, lustruindu-si locul de joaca de parca ar fi pregatit o petrecere pentru copii…

Screen-Shot-2014-06-13-at-13.01.52

Eroul nostru era fericit. Si era bogat. Iar averea sa izvora dintr-o inima blanda si buna, din familia in care mama si tata isi gaseau, oricat ar fi fost de ocupati, destul timp si pentru el, din faptul ca un vechi puzzle era inca in stare sa adune prietenii si mai ales din faptul ca fiecare lucrusor, mare sau mic, ieftin sau mai scump, orice jucarie si orice carte constituiau prilej de bucurie si satisfactie alaturi de prieteni…

 

Foto: http://www.noriel.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s