Oare ne iubesc si ei la fel?

spalareM-au aruncat in strada. S-au descotorosit de mine ca de o zdreanta nefolositoare si m-au azvarlit intr-un sant, negandindu-se ca scapa – in mod nedrept – de o responsabilitate pe care si-au asumat-o singuri la un moment dat. Nici macar nu au incetinit masina aia frumoasa si noua pe care o aveau ci mi-au dat drumul direct de pe geam, din viteza, in ditamai noroiul. Norocul meu a fost ca pamantul, spalat bine de ploaie, mi-a oferit culcus cald in cadere asa ca nu am simtit prea tare impactul.

M-am asezat amarat pe marginea drumului, gandindu-ma incotro s-o apuc. Era clar ca nu voi duce niciodata viata aceea frumoasa si lipsita de grija de care se bucura Bruno cel Mare si nici macar pe cea a lui Dizzie, catelusa din vecini. Bruno cel Mare, blanosul, era dus regulat la cosmetica si blana lui devenea frumoasa si lucioasa, bine periata si spalata. Unde mai pui ca se bucura, nesuferitul, si de servicii de stomatologie canina, fapt ce nu l-am inteles pana nu si-a etalat mandru dintii tratati si periati. Pana si maraitul mi se parea mai frumos iar de latrat… ce sa mai zic? Caine de rasa, ce vrei… Erau in stare sa aduca si ambulanta veterinara de la Mobile Vet numai daca i-ar fi intrat o aschie in laba… In rest, se bucura de vaccinari, vizita la domiciliu a veterinarului, analize medicale periodice, tot tacamul…

belle allure du yorkshire terrier en équilibre sur un arbreDizzie in schimb era frumoasa si delicata, la antipodul staturii inalte si solide a lui Bruno. Nu stiu exact carei rase apartinea insa obisnuiam sa spun ca suntem cu totii caini si in consecinta nu conteaza rasa. Se pare ca totusi conta in ochii domnului altfel nu o ducea pe Lizzie o data pe luna la manichiura…. de parca taierea ghearelor era un lucru de la sine inteles. Se pare ca pentru ei era, ca sa nu se raneasca, cica.  Si sa nu zgarie podeaua. Iar mandra se falea cu labele si unghiile curate de parca si le-ar fi taiat singura.

In plus se bucura de consultatii la ginecologie la clinica veterinara si putin ii pasa de noi, restul, daca suntem bolnavi sau nu.

Cu toate acestea, imi erau dragi acesti doi prieteni chiar daca rasa mea era indoielnica. Din cate auzisem, parintii mei aveau talii diferite si de aceea mutrisoara mea, de care doamnei ii placea sa rada uneori, reprezenta mereu prilej de glume. M-as fi bucurat insa foarte tare daca s-ar fi interesat cu adevarat carei rase apartin, daca ar fi intrebat de microcipare si mai ales daca m-ar fi dus la dermatologie sa-mi vindece alergia de care sufeream inca de la nastere.

11-1024x705Traiam insa din mila stapanului care considera ca, pastrandu-ma langa copilasul de mic caruia ii eram foarte drag, compensa astfel atatea si atatea zile in care lipsea de langa familie si-si considera platita cu varf si indesat absenta…

Curand insa a fost concediat si de atunci m-a privit ca pe un direct responsabil de situatie. Ii aminteam probabil de situatia infloritoare la care ajunsese la un moment dat si era dureros sa ma priveasca. Asa ca s-a hotarat sa se dispenseze de mine ca de amintirea unui trecut.

Si m-au aruncat. Si ma gandesc acum ca nu voi avea niciodata viata lui Bruno cel Mare sau a lui Dizzie, ca nu ma voi bucura niciodata de serviciile de la mobile-vet.ro (desi eram tare curios cum este acolo si-mi doream, macar o data, sa-mi intre si mie o aschie in laba si sa merg cu ambulanta) si nu voi avea niciodata parte de zambetul sincer al intregii familii… Doar un suflet de copil ramasese privind dupa mine, trist si singur, gandindu-se ca singurul sau prieten sincer (Bruno si Dizzie erau prea mandri, nu se prea jucau cu el) pleca departe, catre cine stie ce orizonturi…

pet3Ii promisei in sinea mea ca ma voi intoarce. Ca nu voi ajunge un caine vagabond si ca ma voi bucura si eu de servicii veterinare, ca toate animalele tinute de oameni inimosi, pentru ca eram convins ca nu numai oamenilor cu bani le da mana sa apeleze la astfel de servicii ci mai ales oamenilor cu suflet, carora le pasa cum cresc animalele lor pe langa casa, ce mananca, cum sunt ingrijiti si ce prieteni au.

mobile-vet-2

Iubesc oamenii. Indiferent de rasa. Si ei sunt responsabilitatea noastra. Dar oare ne iubesc si ei la fel?

 

Foto: http://www.mobile-vet.ro

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s