Suferinta de bebelus

logo (1)Zile intregi am plans si nimeni nu mi-a auzit suspinul. Pentru simplul fapt ca plangeam in sufletul meu, inimioara mea isi striga durerea si suspinul aproape ma sufoca. Imi intorceam fata spre perete si refuzam biberonul cald, suzeta preferata, plimbarea cu masina si mangaierea de orice fel. Voiam sa fiu doar singur. Singur cu acea fiinta care ma adusese pe lume si care ma temeam ca ma abandonase.

Bunica imi cantase melancolica nopti de-a randul, tata ma veghease trist, frangandu-si mainile iar bunicul… ei bine, bunicul plangea mai ceva ca un bebelas. Mai ceva decat mine, adica. Plangea simplu, tinandu-si mainile in poala, in timp de ochelarii mari i se abureau pe nas si tare ma indoiam ca mai vede ceva prin ei. Singurul care imi placea cu adevarat in perioada aceea era doctorul. Venea zilnic sa ma vada, imi palpa burtica, ma privea scrutator si pleca la fel de tacut precum intrase. Nu stiu de ce dar imi placea mai mult atitudinea lui hotarata si sincera decat tacerile triste ale tatalui sau suferintele vadite ale bunicilor.

aquamarine_6Pentru ca ma temeam. Pentru ca o strigam pe mama si nu venea. Pentru ca auzisem de atatea ori de copilasi abandonati sau ale caror mamici murisera. Nu mai voiam sa ies din casa. Plimbarile imi repugnau pentru ca imi aminteau de mama. Voiam acele iesiri pe faleza sau in oras, acele momente deosebite numai alaturi de ea si plangeam su sughituri cand eram scos la plimbare in confortabilul meu carucior Chipolino Ferrara cu umbreluta parasolara, dar lipsit total de prezenta calda a celei care-mi daduse viata.

Teama ma paraliza si cred ca urma sa ajung un copil tare nesuferit pentru ca nu lasam pe nimeni sa doarma. Cu totii ma vegheau noapte de noapte si asta-mi sporea temerile. Se intamplase ceva si eu nu stiam.

Asa ca eram nefericit. Nefericirea mea avea multe culori si ele se rasfrangeau asupra pielii mele care devenea cand rosie cand vinetie iar doctorul ma privea ingrijorat. Durerea mea avea si tonalitati diferite: de la plansul innabusit in paturica pana la scancetul ascutit si neobosit in orele tarzii ale noptii cand, ud leoarca si incalzit, imi strigam suferinta de bebelus prin toti porii. Ai mei erau innebuniti.

cha012004ma_1_1Au urmat apoi temperaturile diferite ale durerii mele de baietel abandonat: de la fierbinteala diminetilor aspre pana la tremuratul de-a binelea sub o droaie de paturi inutile… Doctorul spuse alor mei sa se grabeasca. La ce sa se grabeasca? Iarasi ma dobora teama.

Imi doream liniste, siguranta, imi doream sa fiu la adapost de acele dureri de neinchipuit ce pot ravasi universul unui copilas care nu mai simte dragostea aceea UNICA, dragostea de mama, fara de care se simte pierdut. Imi doream parca o umbreluta magica ce avea sa ma apere de lumea zgomotoasa, de sarutarile nesuferite, de alintarile inutile si de tot ce insemna altceva in afara de MAMA. Imi doream sarutarile ei, imbratisarile ei calde, cantecul ei duios, vocea blanda si mangaietoare, acele maini fermecate ale ei care stiau sa aline orice durere si mai ales imbratisarea aceea la san… acea lume fermecata din care nu doream sa mai plec parca niciodata. Si mirosul ei de mama, aerul ei fericit si linistit, respiratia ei calma si cada langa mine, leganatul la ceas tarziu in balansoarul cel mare din living… Doamne, cat imi lipseau toate astea!

Happy-Baby_miniSe pare insa ca exista un Doamne-Doamne al bebelusilor, care le aude cererile, care le asculta plansul si le ghiceste suferinta ascunsa in inimioarele nevinovate. Pe mine m-a ascultat si mi-a adus-o inapoi. Fusese tare, tare bolnava, biata mami, nevoita sa zaca pe un pat rece de spital atatea si atatea zile in timp ce intreaga familie o dorea.

Dar s-a intors. Si scancetul mi s-a transformat in zambet dulce, manutele i-au mangaiat fata palida dar fericita iar obrazul meu s-a lipit de al ei intr-o tacut imbratisare. Era momentul nostru.

De acum, plimbarea va fi si mai confortabila. Mai sigura. Si mult, mult mai frumoasa.

Mami se intorsese.

 

Foto 1, 2, 3: http://www.bebelas.ro

Foto 4: http://www.careclubusa.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s