Publicat în Uncategorized

Cu modestia la drum

Ramase ganditor si privi telefonul pe care il asezase pe banca, ca pe o jucarie. Nu trebuia decat sa trimita un mesaj catre e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România. Si totul lua o alta intorsatura. Si totusi isi lua privirea de la el si se uita in gol…

Uitase sa mai fie bun…

El, capul cel mai luminat din toata clasa, caruia profesorii ii prezisesera un viitor stralucit alaturi de cele mai alese minti ale lumii, el, cel in fata caruia profesorul de istorie se inclinase plin de respect, spunandu-i ca este cel mai destept elev pe care il avusese vreodata, din toate generatiile lui, el, cel care aduna sute de priviri admirative din tot liceul si pe deasupra carora privea trufas spre un orizont fericit si un viitor promitator, ei bine, el, cel care fusese invatat cu atata temeinicie de catre mama sa cele mai mari valori morale ale unui om, el, Eduard, le uitase.

Olimpiadele internationale ii erau familiare, englezescul Cambridge nu mai avea mistere pentru el, stapanirea la perfectie a limbii romane ii atrasese felicitari din partea profesoarei iar directorul il invita sa participe ori de cate ori se afla o delegatie straina in scoala.

Tinea conferinte inca din clasa a IX-a si descoperise ca ii place sa fie ascultat. Si poate ca aici incepuse nenorocirea. Dorinta de a vorbi incepea sa fie inlocuita de dorinta de dominare, pasiunea de a vorbi era inlocuita treptat de ambitia de a subjuga iar cunostintele sale variate incepusera sa devina o arma impotriva celorlalti. Si impotriva lui insusi.

Nu numai ca isi largise orizontul dar descoperise ca se afla in mijlocul unui cerc… gol. I se deschideau usi nenumarate iar viitorul promitea sa fie cat se poate de impresionant. Cu toate acestea, usile era deschise de straini iar viitorul si-l vedea tot printre ei. Niciun prieten, nicio fata care sa-l iubeasca pentru ce era si nimeni care sa-l inteleaga.

Pentru ca nimeni nu il cunostea iar patima sa ii inlaturase pe toti. Nu avea sa cunoasca niciodata caldura unui sentiment duios de camaraderie adevarata sau focul unei pasiuni. Avea sa se invarta in aceleasi cercuri inalte, alese, de neatins pentru altii dar care lui ii placeau si parca totusi il instrainau. Era un mare rege singur. Iar multimea ce il adora se afla undeva departe, la o distanta apreciabila, fara a avea curajul sa se apropie.

Fusese deja dat afara de la mai multe firme importante. Era trufas si vorbea tuturor de sus. Avea pretentii absurde privind regimul de lucru si niciun coleg nu-l iubea. Niciodata nu gasise o cafea fierbinte de birou, lasata de vreun amic, asa cum vazuse pe birourile tuturor la prima ora. Nimeni nu-l intreba cum o duce si toti il admirau de la distanta. Si ii ura pe toti desi in secret nutrea o dorinta fierbinte de a fi printre ei. Ca ei. Cu ei. Sa vorbeasca nimicuri, sa fumeze tigari ieftine si sa iasa la o bere dupa serviciu.

Angajatorii renuntasera pe rand la el dar el se gandea ca pur si simplu nu avusese noroc. Magarii! Ar fi vrut ei ca el sa lucreze in continuare acolo! Si cat profit inregistrasera cu el! Si cate altele facuse pentru firma! Intreaga viata si-o dedicase lor si acum nu intelegea de ce tot ei nu mai vor sa-l aiba! Cu atat mai rau pentru ei!

Acum insa, dupa atatea luni de stat acasa, sedea mohorat pe banca unui parc pustiu, in acel rece sfarsit de martie si nu se putea hotari ce sa faca.

Aplicase online pentru un job foarte bine platit in straintate si, ciudat lucru, desi nu mai sperase, raspunsul fusese pozitiv, desi sec si aspru. Era chemat la un interviu in sase saptamani dar pana atunci trebuia sa isi expedieze dosarul. Si nu se putea gandi ce sa faca. Gandurile ii erau amestecate si rodeau ca un cui ruginit, intorcanddu-se in acelasi punct. Era mai mult decat pregatit pentru jobul ala si totusi ceva il tinea in loc. Era constient ca toate actele puteau fi trimise imediat, stapanea perfect limba engleza si nu trebuia decat sa le traduca, sa le legalizeze si sa trimita intreg dosarul la Londra. Si totusi increderea lui se clatina. Daca o da in bara si de data aceasta? De ce oare simtea astfel? Avea toata lumea la picioare si totusi se simtea ca la inceput de clasa I. Simtea teama. Retinere. Devenise constient de valoarea sa dar si de micimea sufletului sau. Vedea singur ca nu era in stare sa nutreasca sentimente inalte. Stia doar sa le dea glas. Le imbraca in vorbe frumoase si le arunca in gol. Dar de simtit nu simtea nimic. Si era dureros de constient ca era gol pe dinauntru. Ca pe acel pamant frumos si bogat nu crescuse nicio planta spre lumina. Si totusi, asa mic cum se simtea acum, trebuia sa incerce sa razbata. Nu era totul pierdut. Nu erau toate corabiile inecate. Soarele se zarea la orizont iar maine marea va fi mai senina.

Se ridica. Nu avea decat trei zile la dispozitie pentru finalizarea dosarului. Si stia ca se poate rezolva totul in patru minute, daca are incredere si in altcineva decat in el insusi si va invata sa-i respecte pe ceilalti. Nu trebuia decat sa trimita un SMS catre e-trad, primul magazin online de traduceri din România, dedicat persoanelor fizice și IMM-urilor. De platit avea mai multe variante, erau modalitati de plata BASIC, STANDARD și PREMIUM, in functie de documente. El avea nevoie de acte personale, cele medicale, juridice si actele tehnice ale masinii. Plus niste traduceri acte studii si traduceri financiar-bancare . Le putea primi traduse, legalizate, apostilate, imediat ce era confirma plata.

Primi in cateva minute raspunsul. Totul era in ordine. Documentele trimise erau in curs de traducere si dosarul urma sa fie atasat si expediat in aceeasi zi catre firma de consultanta.

Londra. Se gandi ca se va pierde in acel urias oras european si va fi unul din milioanele de oameni care traiesc acolo. Va fi un mic CINEVA care va fi venit din Romania. In el se aprinse si se stinse imediat un sentiment de superioritate. Da, va fi in Londra… si ce?!

Atatia oameni muncesc acolo, trag din greu, dau tot ce pot si se descurca dupa puteri, unii ajung departe si sus si totusi nu se dau in vant dupa admiratie, nu vaneaza complimente si nu asteapta premii si recompense…

Dintr-odata se simti mic. Mic si umil in fata lumii pe care o dispretuise. Mama lui il invatase modestia. Modestia, atata amar de vreme uitata, ii va fi tovarasa de acum inainte; cu ea va pasi spre viitor si langa ea isi va inchina intreaga viata. Va incerca sa-si aminteasca ca toata lumea asta e alcatuita din persoane, ca fiecare are micul sau univers interior, ca fiecare are sentimente si nelinisti si toti au micile lor realizari…

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

Foto: https://classroom.synonym.com, http://www.e-trad.ro/

 

 

Reclame

Autor:

Intotdeauna mi-a placut sa scriu,... sa incerc sa-mi depasesc limitele, sa depasesc orizontul...

Un gând despre „Cu modestia la drum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s