Publicat în Spring Superblog 2018

De vorba cu sufletul meu

„Si… de mult te gandesti la asta?”

„Nu, de fapt, niciodata. Nicicand nu am fost tentat sa ies din carapacea mea rece si sigura, convingatoare si stabila. Niciodata sufletul meu nu a vibrat la auzul unei harpe soptind incetisor la orizont: „Trezeste-te!”. Niciodata ochii mei nu au scrutat zarea in cautarea unei corabii necunoscute si niciodata valul cel nou nu m-a impresionat intr-atat incat sa-mi las culcusul sigur.”

„Carapacea aia a ta se numeste lasitate.”

„Carapacea aia a mea se numeste siguranta si ea ma determina sa merg mai departe. Este ratiunea mea de a trai si nu ma culc niciodata cu gandul la vreo cauza ci impacat cu mine insumi si atat. Restul nu conteaza.”

„Lasitate din nou. Si egoism.”

„Egoism? De ce? Pentru ca am grija de mine? Pai te-ai gandit vreodata ca, daca nu as fi atat de ingrijit cu propria mea persoana, nu as putea da societatii decat un produs de mana a doua? Ca nu as fi decat o copie ieftina a ceea ce sunt acum? Ca nu am mai evolua cu totii decat ca duplicate a personalitatii care am fi putut fi? Ce-ar insemna ca toti sa se preocupe de toate, sa ne gandim numai la cel din stanga sau din dreapta sau sa ne preocupe soarta lumii intregi? Ce-ar mai fi de intreaga omenire daca toti am umbla buimaci unii dupa altii, ne-am dori unii altora binele si am uita de noi insine?  Pledez pentru bunul simt al fiecaruia! Altfel, pe cine am ajuta?”

„Pe cei importanti. Pe cei nevoiasi. Pe toata lumea!”

„Gresit din nou. Nu am ajuta pe nimeni. Am fi doar niste carje ale cuiva care nu are nevoie de ele si de care ne-am impiedica noi insine. Pentru ca noi, fiecare dintre noi, STIM ce avem de facut dar educatia deficitara, pornind din familie si pana la scolile inalte, societatea insasi, istoria si viitorul promis fac ca noi sa uitam cine suntem si ce dorim cu adevarat de la viata si de la noi. Suntem niste produse ale unui sistem deficitar care nu va darui lumii decat produse defecte in continuare. Uitam sa ne gandim la noi. Uitam sa crestem frumos, drept si corect. Ne lasam pervertiti de toate pastilele amare dar  – chipurile – necesare pe care ni le arunca ceilalti. Daca noi, ca indivizi, am incepe curatenia si educatia cu noi insine, daca am recunoaste serios si franc in fata oglinzii: „Ieri am vrut sa fiu mai bun dar sincer, nu mi-a iesit. Astazi voi mai incerca. Stiu ca pot si am sa reusesc”, ei bine, daca am recunoaste toate astea, am vedea si lacunele printre care topaie intreaga societate moderna. Curatenia porneste din suflet. Pentru asta pledez.”

„Imi pare a fi doar un model lamentabil de esec.”

„Esecul e doar in mintea celor care il accepta ca definitiv. Daca insa te gandesti ca, in orice situatie ai fi, e posibil sa si gresesti dar ca te poti ridica, atunci vei fi de doua ori mai atent si mai hotarat pe calea ta. Si fiecare va face la fel. Si atunci te vei trezi intr-o mare de oameni care au valori, au modele, au o minte curata si un suflet deschis. Daca insa te vei uita in stanga si vei zari un suflet inca destul de chinuit si te vei lua dupa ele cand te vor macina indoielile, atunci esti pierdut. Nu iti esti de folos nici tie, nici altora si vei face rau tuturor.”

„Vorbesti chineza.”

„Daca stau bine sa ma gandesc, am avea ce invata de la chinezi. Si totusi, ar trebui sa facem ca noi. Fiecare stie ce este mai bine pentru el. Fiecare va respecta o conduita morala, niste valori pe care le va sustine toata viata ca fiind viabile si de frumos nascatoare. Vom merge sa vedem lumea si ne va preocupa oceanul nostru sufletesc. Ne vom creste copiii si ii vom invata ce inseamna frumosul. Ne vom respecta unii pe ceilalti si ne vom ajuta cand ni se va cere ajutorul. Vom privi spre orizont cu seninatate, chiar daca nori grei se arata si se face frig. Si nu vom ceda ispitelor banesti in schimbul linistii si frumusetii interioare.”

„Povesti!”

„Povesti pentru ca farmeca pe oricine dar nimeni nu crede cu adevarat. Stiu. Din nefericire, prea multi adepti nu am. Nu am la indemana un centru de recrutate suflete, ca sa zic asa, si nici adepti nu am. Sunt doar eu cu mine insumi. Dar, daca as reusi, as infiinta o lume speciala catre care sa se indrepte toti si sa vada in ei insisi puterea pe care o au. As popula acea societate cu oglinzi uriase, imdense, de nemasurat, in care sa ne vedem cu toti in adevarat culoare si la adevarata dimensiune. As infiinta un parc al adevarului, un parc sincer si drept in care sa ne lasam la intrare cu totii ideile false si sa iesim cu adevarata noastra fata, sinceri si obiectivi. Crezi ca ar fi posibili?”

„Sunt doar un biet suflet, de unde sa stiu eu? Eu stiu sa iubesc, sa ma bucur, sa traiesc, sa simt, sa ma impart si sa muncesc.”

„Dar de vazut… te-ai vazut cu adevarat vreodata?”

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!

foto: www.flickr.com, http://www.lovethispic.com

 

 

Reclame

Autor:

Intotdeauna mi-a placut sa scriu,... sa incerc sa-mi depasesc limitele, sa depasesc orizontul...

Un gând despre „De vorba cu sufletul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s