Arhive

Darul vietii

indexAzi mi s-a intamplat ceva ce nu credeam ca voi pati vreodata: am obosit. Am obosit de atata lupta, de atata chin si atatea ganduri si m-am asezat pe jos, pe marginea trotuarului, contempland ganditoare vacarmul orasului.

Langa mine s-a asezat el, blogger partener la Spring SuperBlog 2014 (au fost si alti bloggeri parteneri si chiar parteneri media, printre care www.121.ro – comunitatea femeilor senzaționale, PRwave- www.prwave.ro, RadioLynx – www.RadioLynx.ro, ToateBlogurile – www.toateblogurile.ro sau Zelist – www.zelist.ro) si, fara sa ma priveasca, si-a aprins o tigara:

„Care-i necazul, Ancuta?”

„Am obosit si atata tot. Am obosit sa ma trezesc dimineata fara niciun gand, sa ma ridic din pat si sa fac aceleasi lucruri de atatea si atatea ori! Sa zambesc fortat, sa incerc sa plac unor oameni pe care nu-i iubesc, sa fac fata exigentelor familiei, sa… de toate! Si astea, fara niciun un acord cu simtirea mea! M-am saturat sa fac pe plac altora, sa incerc sa fac de toate, sa ating perfectiunea in ochii lor! Vreau sa nu mai cad intr-ai mei! Vreau sa ma privesc in oglinda si sa ma iubesc! Vreau sa-mi iubesc fiinta asta care-si traieste viata de imprumut, de parc-ar trai-o pe a altora! Vreau sa zbor, sa ma inalt, vreau sa cant, sa iubesc si sa zbor! Pentru asta vreau sa renunt! Vreau sa fac ce-mi dicteaza sufletul si inima! Sunt bolnava, Cristi! Vreau sa renunt! Vreau sa-mi permit luxul de a lasa totul deoparte…” Continuă lectura

Cea dintai suferinta

GPTNimeni din familia mea nu va uita vreodata ziua aceea. Ziua in care am luat un patru la matematica si mama s-a tinut de cuvant: m-a tuns scurt.

Aveam sapte anisori, parul lung, negru si buclat, dragoste pentru scoala si multe vise. Uneori ma imaginam pe varful unui munte, hranind pasarile infometate. Alteori eram in mijlocul unor copii saraci si le intindeam cu maini micute, din firimiturile mele. Sau eram pe valurile inspumate, incercand sa salvez de la inec un biet marinar cazut peste bord. Ori incercam din rasputeri sa salvez lumea, confectionandu-mi singurica un costum de erou (la drept vorbind, era un costum tricotat de mama dar care pentru mine avea o aura romantica de eroina, punandu-i pe umeri o pelerina din hartie creponata). Vise de copil. Vise romantice nascute insa moarte.

Nu iubeam compania celorlalti copii, tovarasia lor ma obosea, ma ingheta si ma intimida de-a dreptul desi paream o fire sociabila si prietenoasa. Nu era insa asa. Eram mereu sub impresia unei apasatoare inferioritati si nu stiu nici in ziua de azi de ce.

Prea mult nu iubeam nici scoala desi ma tineam cu sfintenie de ea. Aici interveneau vocea mamei si vointa ei, mai puternice decat orice antipatie pe care o nutream fata de romana sau stiintele exacte. Invatam de frica, de frica de a nu o dezamagi, de teama ca sprancenele ei perfecte se vor arcui intr-o amara dezamagire. Si traiam si sub teroarea de a nu fi victima pedepsei cu care ma amenintase, in cazul unei note mai mici: avea sa ma tunda scurt. Si eu nu iubeam nimic mai mult pe lumea asta decat parul meu.  Si uite asa aveam note maxime pe toata linia.

Continuă lectura

Interviu imaginar la mic dejun

GHEORGHE FALCAMomentul exact in care am aflat ca primarul Aradului, Gheorghe Falca, sa afla in Bucuresti nu as puta sa-l precizez. Tin minte insa foarte bine emotia puternica si tremurul mainilor, ca prima reactie a organismului meu. Si faptul ca a acceptat sa-mi acorde un interviu chiar in incinta hotelului in care eram amandoi cazati (culmea coincidentei!) a pus capac. Hotelul NH Bucharest (http://www.nh-hotels.com/) era preferatul lui iar eu ajusesem acolo din pura curiozitate. Vestea despre micul dejun AntiOx ce mergea mana in mana cu cele mai aprige reguli ale alimentatiei sanatoase ma intrigase. Eram pornita sa taxez cele mai mici nereguli si sa privesc cu ochiul cel mai critic tot ce mi se punea in farfurie la ora 9.00 dimineata: sa decid daca sucurile naturale (daca sunt sucuri naturale cu adevarat imi voi da eu seama imediat) contin citrice (ceea ce teoretic furnizeaza energie intregului organism pentru toata ziua), daca salatele sunt proaspete si asigura necesarul de calorii, daca ceaiul si cafeaua sunt bine facute si sunt indulcite cu zahar de cea mai buna calitate, brun sau chiar brut, daca produsele lactate si din soia sunt facute cu gust (imi voi da eama imediat dupa miros) si daca aspectul general al AntiOx Breakfast ma va fascina asa cum intr-adevar se zicea…

Interviul cu primarul din orasul meu se parea ca da un sens dublu fericirii mele din ziua aceea  si eram hotarata sa ma aflu la aceeasi masa cu dansul. Ei bine, am reusit. Insa in ce s-a transformat ceea ce parea initial un interviu la micul dejun, va las sa descoperiti in randurile ce urmeaza.

Pantofii mei faceau un zgomot infernal pe treptele intretinute luna ce duceau in receptia mandrului hotel NH Bucharest. Privii in jur. Se parea ca e adevarat. Hotelul, unul din cele mai rafinate din oras, stia cu adevarat sa organizeze o primire. Flori proaspete in hol, totul randuit cum trebuie, curatenia impecabila si mobilierul impresionant faceau ca aceasta unitate de cazare sa fie mai mult decat un hotel: un palat. Continuă lectura

Tableta, aliat in dragoste

captureEra un tip singuratic. Fireste, avea tot dreptul din lume sa fie singuratic pentru ca asa vroia el dar in cazul acesta situatia era un pic altfel. Era un fel de singuratate impusa, un soi de autoexil in parte fortat, in parte benevol. Cele doua componente principale se luptau si acum in toata fiinta lui, fortand destinul pentru victoria suprema. Cele doua componente care uneori i se intorceau impotriva si de care simtea ca nu va scapa niciodata: mintea lui ascutita (condusa de un spirit analitic impins uneori la extrem) si puterea uriasa a inimii pe care simtea ca nu i-a dat-o Dumnezeu s-o risipeasca. O permanenta lupta intre cele doua laturi ale fiintei sale, lupta ce nu-i dadea pace sa existe, sa respire, sa iubeasca…

O intalnise in metrou si de atunci ierarhia se schimbase periculos de rapid: inima isi cerea drepturile. Drepturi de care el avea de gand sa uzeze, orice i-ar fi spus mintea. Problema nu erau spatiul, replicile inteligente, locul sau momentul in care avea sa o abordeze ci un fel de dezarmare pe care o simtea cand o vedea total lipsita de interes, asezata cuminte pe scaunul intotdeauna de langa geam, in aceelasi haine modeste de primavara, cu parul lung si drept lasandu-i-se nonsalant pe umerii frumosi, cu aceleasi gesturi moi si simple cu care ii atrasese privirile inca din pirma zi cand schimbase traseul.

Era o fata simpla, fara pretentii de ideal estetic, o fata pe care nu ai fi observat-o daca nu erai mai atent si care ar fi putut trece pe langa tine fara ca tu sa-ti dai seama. Nici calatorii uneori agitati, nici imbulzeaza, nici sunetele stridente, nici statiile puternic luminate sau orice alt factor perturbator extern nu o inhibau. Sedea cuminte pe scaunul ei, cu tableta in maini, refuzand sa participe la spactacolul cotidian din jurul ei. Adica sa ridice macar o privire spre el, sa ii capteze privirea si astfel sa-i ofere o carare, oricat de ingusta, spre inima ei. Din nefericire, nu se afla in fata unui magazin online unde putea alerga in voie, virtual printre atatea si atatea oferte. Era in fata lumii reale si el nu stia cum sa se adapteze.

Continuă lectura

Cand destinului i se intinde o mana

sigla Cord Blood Center-MedicalPovestea mea e simpla. Simpla si reala. Reala ca apa de izvor si simpla tot ca ea. Dar foarte, foarte importanta mai ales prin lectia de viata cu care am ramas in final si cu amarul gand ca nu am stiut dinainte.  Ca nu am fost informata.  Sau poate nu mi-a pasat suficient. Si cu siguranta m-am gandit si la bani.

In 2010 eram moderatoarea unei emisiuni medicale. Culmea, emisiunea mea se numea STEM. Habar nu aveam de ce producatorii alesesera numele asta si la momentul acela nu mi-am batut capul prea tare cu denumirea. Producatorul imi spusese ca trebuie sa includem in emisiune si apeluri umanitare pentru cazuri medicale foarte grave, ceea ce am si facut: expuneam cazul medical, faceam apel la populatie si gata…. intra genericul de final si imi scoteam casca. Multumeam invitatului (medic, de cele mai multe ori) si imi vedeam frumusel de treaba. Daca m-ai fi intrebat cum o chema pe doamna din cazul medical pentru care faceam apelul si ce fel de maladie ii facea viata un calvar, nu as mai fi putut sa zic. Era doar un caz, era doar un nume a carui mentionare facea parte din fisa postului meu de moderator.

Mi s-a propus la un moment dat subiect legat de celule stem. Prea putin ma interesa tema dar, daca era de actualitate, trebuia sa o fac. Astfel am ajuns la Cord Blood Center. Mai precis, ei au ajuns la mine. Cu informatii doldora, un kit de recoltare drept model si o tipa ciufulita si timida ce banuiam ca imi va da batai de cap. Ca va trebui sa-i scot raspunsurile cu clestele. Ca va trebui sa o combat si ma temeam ca nu stiu cum. Acum imi parea tare rau ca etica profesionala imi interzicea sa ii plasez sub nas un set de intrebari inainte de emisiune. Tipa chiar parea cazuta din cer si prevedeam un esec total.

Continuă lectura

Sa crezi in magie

sigla-ALLImi aduc aminte cu mult drag de o conversatie – mai mult decat agreabila – avuta in urma cu ceva vreme cu doctorul Cristian Furnica, medic psihiatru de renume in judetul Arad. Pe vremea aceea este un barbat inalt, uscativ, cu voce domoala, privire clara, gesturi calme si cuminti dar o atitudine atat de diferita de toate aceste caracteristici fizice! Am cautat multa vreme, prin toate cutiile si in toate cotloanele inregistrarea acestei convorbiri insa nu am mai gasit-o niciodata. Sper doar ca, peste ani, sa mai am ocazia sa revad – cu mare, mare placere, sunt convinsa – acel chip cuminte care trada insa atata zbucium interior!

L-am intrebat la un moment dat ce crede despre copiii din ziua de azi, l-am rugat sa-mi zica cate ceva despre temerile lor, despre calitatile pe care le-a observat la cei mai multi dintre ei dar, mai mportant, ce asteptari aveau acesti copii de la viata.  Din tot ce mi-a raspuns dansul am retinut cateva aspecte care pe mine m-au impresionat si pe care as dori sa vi le redau, atat cat imi amintesc, in randurile de mai jos.

Copilaria de azi are alta culoare decat cea de ieri. Chestie de nuante, am zice. Si totusi si chestie de fond. Copilul din ziua de azi este un mic adult (chiar si cartile de specialitate zic asta) dar , cu toate acestea,… sunt multe lucruri pe care doar un copil le poate simti, sunt trairi pe care un copilas le are in mod absolut unic, sunt lucruri de care se teme si care ar putea fi de neinteles pentru un adult… Sunt lucruri pe care copilul le spune sau nu le pune. Cele mai multe raman in sufletul sau, ascunse tainic, zavorate cu mare grija, de teama ca un adult le-ar aduce la lumina si nu le-ar intelege. Si atunci s-ar prabusi intreaga lui lume de copil. De pui nepregatit pentru viata. De ingeras ce simte ca lumea este mult prea aspra pentru ca el sa-si intinda deja aripile. In zbor prea curand pentru un porumbel prea fragil.

Continuă lectura

Doua mame

Homeschooling-not-a-Fundamental-Right-according-to-HolderNiciuna nu intelegea de ce tocmai ea fusese chemata la scoala, in urma unui telefon urgent ce parea ca le-a dat toata viata peste cap. Una din  mamici plecase in fuga de la serviciu, sub privirile dezaprobatoare ale angajatilor iar cealalta isi lasase lucrarea de pe camp in plata Domnului, aruncand uneltele cat colo si dand fuga sa prinda autobuzul de doua. Acum stateau amandoua in anticamera, in fata unei secretare inalte si frumoase, foarte machiate, ce tasta de zor, cu degetele lungi si unghiile lucioase batand zgomotos pe taste. Asteptau sa fie poftite la director.

„Dumneavoastra ce credeti? E grav?” zise una din doamne, mascandu-si mainile uscate, muncite, in fundul buzunarelor.

Cealalta, imbracata elegant, in rochie rosie cu dungi, cu palarie chic si poseta rosie de piele, dadu din umeri. Batu din picior nervoasa.

„Nu stiu, dar nu prea am timp de tampenii. Trebuie sa ma intorc la lucru. Dar baiatul meu are probleme, se pare, iar eu nu pot sta pur si simplu. Vedem noi, numai sa ne cheme…

Minutele se scurgeau anevoios iar timpul parea ca sta chiar in loc. Secretara batu tastele in continuare.

Continuă lectura