Publicat în Spring Superblog 2018

Interviu despre frumusete

Privirea imi ramase atintita pe vitrina imensa, atat de frumoasa si stilata, ce aparu in fata mea. Era un magazin foarte frumos, in culori naturale, fara pic de ostentatie si totusi foarte elegant. Totul denota clasa si finete. Iar vitrina din fata mea nu facu decat sa accentueze aceasta impresie.

Pe raftul de sus tronau maiestuoase si parca impresionante Fiolele cu Acid Hialuronic și Vitamina C – Gerovital H3 Hyaluron C, destinate frumusetilor cu ten obosit, pentru reintinerire celulara si hidratare. Alaturi, frumos asezate, fara a avea aerul ca sunt simple produse ci parca lucruri care iti trebuie neaparat langa oglinda de la baie, erau produsele cu ser bogat în acid hialuronic pudră și lipozomal și vitamina C, pentru frumusetea cu riduri sau cicatrici acneice (se stie ca toate frumusetile au trecut prin asa ceva, chiar daca secretul este… sacru!).

Pe atunci nu stiam ca produsele acestea erau disponibile în toate supermarketurile, hipermarketurile și magazinele de profil din țară, precum şi din magazinele de brand Gerovital și online, pe www.farmec.ro.  Credeam ca numai magazinul acela fusese norocosul care se infrumusetase singur cu atatea diamante datatoare de frumusete tinereasca. Ei bine, la ora  si la data acelea, adica ieri, m-am asezat frumusel cu reportofonul pornit, in imediata vecinatate a respectabilei vitrine si am intervievat cateva personae de sex… masculin.

Veti rade, probabil, si nu veti intelege. Si totusi barbatii aceia au stiut sa dea cele mai frumoase raspunsuri si m-am gandit cat de norocoase ar fi femeile care ar gandi la fel ca ei.

Sandu, 45 de ani, spune cu sinceritate, fara a avea aerul ca se gandeste prea mult: Citește în continuare „Interviu despre frumusete”

Reclame
Publicat în Spring Superblog 2018

De vorba cu sufletul meu

„Si… de mult te gandesti la asta?”

„Nu, de fapt, niciodata. Nicicand nu am fost tentat sa ies din carapacea mea rece si sigura, convingatoare si stabila. Niciodata sufletul meu nu a vibrat la auzul unei harpe soptind incetisor la orizont: „Trezeste-te!”. Niciodata ochii mei nu au scrutat zarea in cautarea unei corabii necunoscute si niciodata valul cel nou nu m-a impresionat intr-atat incat sa-mi las culcusul sigur.”

„Carapacea aia a ta se numeste lasitate.”

„Carapacea aia a mea se numeste siguranta si ea ma determina sa merg mai departe. Este ratiunea mea de a trai si nu ma culc niciodata cu gandul la vreo cauza ci impacat cu mine insumi si atat. Restul nu conteaza.”

„Lasitate din nou. Si egoism.”

Citește în continuare „De vorba cu sufletul meu”

Publicat în Spring Superblog 2018

Un scriitor ciudat, ca toti scriitorii

 

Ador aplauzele. Aplauzele de orice tip si aprecierea sub orice forma. De aici pana la lingusire si prieteni falsi implicit, nu a fost cale prea lunga. Si nici dusmanii prea putini. Si cand zic dusmani, nu va inchipuiti interlopi cu pistolul la spate, ci alti scriitori care asteapta la cotitura sa am o criza de inspiratie. Ceea ce nu e cazul aici. Sa am o criza de inspiratie, adica.

Sunt pe punctul de a ceda psihic. Ultimul meu roman a stors lacrimi duioase si sincere cititoarelor mele tinere si dornice de romantism dar pe mine nu m-a prea linistit succesul. Dimpotriva. Am fost adulat, aplaudat din nou si apreciat la scara larga iar criticii au fost cat se poate de generosi. Ceea ce m-a determinat sa aleg destinatia dintotdeauna dorita dar niciodata avuta, Gran Canaria.

Pachetul avantajos ales, marca vacante Christian Tour, includea, spre marea mea multumire, demipensiune si o piscina enorma inclusa in pret, cu toate beneficiile unei vacante de calitate. Plus camera single de la hotel Occidental Margaritas de o frumusete uimitoare, larga si generoasa, cu minibar dotat si lumina difuza. Exact ce-mi doream. In receptia hotelului am coborat echipat corespunzator, dornic de liniste, de mare si de soare. Si la piscina mi-am dorit si savurat obligatoriu un cocktail cu alcohol, pentru ca – nu-i asa? – eram in vacanta mult dorita si visata si-mi puteam permite anumite derapaje de la rutina drastica ce mi-o impuneam zilnic.

Citește în continuare „Un scriitor ciudat, ca toti scriitorii”

Publicat în Spring Superblog 2018

Prepelix in charge

Joc Prepelix PANO si tibetanul

Cel mai tanar locatar al lamaseriei ramase pe ganduri. Niciodata nu-i placusera strainii si nici acum nu era foarte incantat de sosirea noului venit. Il privi cu atentie si clatina din cap cu tristete. Parea a fi unul dn lumea noua, unul care traia doar pentru mancare si rasfat si care uitase de respectul de sine si de natura. De viata. De valori morale si de Dumnezeu. Aici, in varful muntelui, viata parea la fel de linsitita ca stolurile de pasari ce treceau agale din cand in cand pe deasupra acoperisului ascutit al manastirii tibetane. Aici totul se misca cu pana la 20 de kilometri la ora, ceea ce, stia el din putina sa experienta, insemna totusi destul de mult. Viteza destul de mare cat sa fie periculoasa. Il privi din nou cu atentie pe strain si clatina din cap:

Citește în continuare „Prepelix in charge”

Publicat în Spring Superblog 2018

Cinci pahare

Paharele pline cu  licoarea de culoarea chihlimbarului, cu umbrelutele lor minuscule si caraghioase, se rotira, se apropiara si se unira intr-un toast binefacator. Cu totii asteptam clipa aceasta. Era momentul la care visaseram cu totii si la gandul caruia nu mai dormisem in decursul ultimelor nopti.

Piscina impecabila, cu apa imaculata stralucind in soare, reprezenta punctul nostru de intalnire si iata-ne asezati comod la umbra, pe sezlonguri pe care un ochi de artist decorator le asezase in model milimetric unele fata de altele. Eram fericiti. Nimic nu putea sa tulbure clipa aceea inaltatoare.

Magnificul hotel Aurora Mamaia se profila in imediata apropiere cu postura sa eleganta, ca a unui mare rege ce are mereu grija de el, cu ani multi in spate dar cu frumusete mereu crescanda…

Citește în continuare „Cinci pahare”

Publicat în Spring Superblog 2018

O noapte de pomina

E noapte. Timpul povestilor a trecut si doar visele au mai avut loc in camera pe jumatate scaldata in lumina lunii. Este aproape miezul noptii. Maine e 30 martie 2018. Zi mare pentru mine.

Rafturile incarcate de jucarii sclipesc in intuneric de parca ar fi luminate de un soare tainic, nocturn.  Jucariile, atat de cuminti in timpul zilei, coboara rand pe rand de pe locurile lor si se aseaza frumos-frumusel pe covorul deschis la culoare,  asteptand sa le vina randul sa vorbeasca. A fost o zi tare trista si cu toatele sunt nerabdatoare sa-si spuna oful. Pentru ca ele, jucariile, au suflet. Dar pariez ca stiti cu totii lucrul asta, nu? Si daca nu, il aflati de la mine. Nu ascultati ce spun adultii, ei stiu doar lucruri mari si serioase, ca ei. Ei nu mai cred in magie, in lucruri fantastice, nu mai cred in miracolul iubirii si nici in cel al jocului. Iar eu, Peter iepurasul, sunt aici sa conduc o discutie care se anunta foarte serioasa. Adica exact cum nu ne place noua, personajelor de film…

Citește în continuare „O noapte de pomina”

Publicat în Spring Superblog 2018

Umor energic, energetic si epuizant

Caldura devenise devenise de nesuportat iar gradele urcau vertiginos spre o canicula de multa vreme asteptata dar niciodata dorita cu adevarat. Iarna fusese lunga si aspra iar primavara scurta si ploioasa. Si totul in ziua aceea anunta un dezastru.

Pentru ca totul trebuia sa mi se intample chiar mie…

Asteptam de ore bune un camion cu nisip si, nervoasa ca intarzia atata, ma plimbam prin fata portii cu hartiile in mana, constienta ca l-as apuca de gat daca soferul si-ar fi facut aparitia in clipa aceea.

Si iata-l. Nuanta nesigura de gri si maro a masinii, ce denota doar un strat substantial de praf, ma irita la culme.

Citește în continuare „Umor energic, energetic si epuizant”