Toyota Auris, de la visul din garaj la realitatea cu funda rosie

Totul a fost foarte simplu. Nu am facut decat sa ma urc in masinuta mea si m-am simtit dintr-o data intr-o alta lume. Intr-un alt Univers, paralel cu cel cunoscut, cu diferenta ca acesta era mult, mult mai fluid, mai transparent si mai placut ochiului. Si celorlalte simturi. De cum am urcat, mirosul de nou... Continuă să citești →

Anunțuri

Cea mai norocoasa fata

Cand mi-a venit randul sa vorbesc, vocea imi tremura atat de tare incat cu greu se putea intelege ceva. Auditoriul meu feminin, toate una si una, fete de bani gata, pline de prejudecati pe care de fapt nu le-au experimentat niciodata, citind carti pe care nu le-au retinut si proband pantofi pe care nu au... Continuă să citești →

„Am fost aici”

Holurile albe, impersonale, ale spitalului imi dadura fiori. Atata boala si suferinta se afla aici incat tresarii fara sa vreau. Imi clantaneau dintii in gura si imi simteam palmele reci. Dezamagirea, teama si durerea imi erau intiparite pe fata si nu ma puteam opri sa ma gandesc la sutele de suflete care poposisera aici, cu... Continuă să citești →

Unde dai si unde… seduci

Tipul ma privi amuzat, in timp ce lustruia un pahar de altfel curat ca lacrima. “Inca una? Ati baut totusi destul pana acum…” “Si ce? Nu am voie sa ma simt si eu bine, mai ales ca ticalosul a intarziat?” ma zbarlii eu. Barul, pe jumatate intunecat, isi etala luminile difuze pe mobilierul modest intr-un... Continuă să citești →

Kit de supravietuire

Furios, politistul rasturna toata geanta pe masa veche, unsuroasa. “Poti sa-mi spui cu ce te ocupi? Judecand dupa continutul vechii dumitale genti, am impresia ca am pus mana cel putin pe o mica infractoare. Frumoasa, dar rea, da? Ia, sa vedem, toarna-mi o poveste lacrimogena pe care aproape sa o cred si poate iti voi... Continuă să citești →

De straja la portile sufletului

Il intalnisem intr-o perioada a vietii mele in care, scarbita de trecut si infricosata de viitor, hotarasem sa inchei socotelile cu viata. Ma copleseau gandurile negre iar talazurile disperarii bateau cu inversunare la portile sufletului meu chinuit. Si aparuse el. O prezenta masculina ce avea sa-mi umple existena de acea culoare proaspata a vietii care... Continuă să citești →

Cu painea la psiholog

Urasc psihologii. Stiti voi, categoria aceea de oameni care le stie pe toate, acei indivizi care, in spatele unui zambet amabil si cu o privire aparent indiferenta iti fac evaluarea din momentul in care care le calci pragul. Automat, cand vii la ei ai o afectiune. Trebuie sa ai! Altfel nu ai fi acolo. Si,... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑