Arhive etichetă | componente

Un 1 Iunie inspirat, de la Usborne si Dwyn Shop

Era genul de tatic modern. De fapt, nu era deloc un astfel de gen. Era pur si simplu un om preocupat de bunastarea psihica a copilului sau. Ceea ce taticii moderni foarte rar fac. Ei doar cumpara jucarii.

Lui i-a pasat mereu ce face, cum gandeste copilul sau, era tot timpul curios de cum decide baiatul, ce il nelinisteste, ce il atrage la un animal de casa sau cum analizeaza el o gaza, ce temeri are si cum priveste el soarele…

L-a privit apoi cu nedumerire cum miroase o floare sau cum ingrijeste un arici si a fost pur si simplu oripilat cand a vazut copilul tragand dupa el o oaie („era cam trista pe camp, tati…”). I-a explicat ca oaia aceea avea locul ei pe camp si a ramas cu gura cascata cand copilul l-a intrebat preocupat, pastrand aceeasi mina serioasa: „Dar nu se simte niciodata singura intre atatea oi? Eu adeseori sunt singur intre copii, in clasa.” Si atunci i-a cumparat una din acele carti Usborne pentru copii de la Dwyn Shop. Colectia Usborne era nemaipomenita iar site-ul – unul din preferatele lui, simplu, dar cuprinzator, elegant dar practic. Aici isi putea clati ochii in voie si chiar gasi un cadou pentru EA. Erau acolo electrocasnice, produse pentru ingrijire personala, video si accesorii, electronice auto, casa si gradina, jocuri si console, home cinema &audio, PC, componente, periferice, laptop, telefoane, tablete si, ceea ce l-a incantat din prima, era ca putea gasi – tot acolo – jucarii pentru copii si bebe. Asta i-a facut alegerea mult mai usoara si l-a incurajat in luarea deciziilor ulterioare: cadouri, jucarii ad-hoc pentru copil. Mai ales ca se apropia 1 Iunie.

Copilul a parcurs cartea primita imediat, pe nerasuflate si totusi stiinta parea sa nu-i fie suficienta. Voia sa patrunda in miezul lucrurilor. Nici jocurile LEGO nu i-au potolit decat temporar setea de a reusi constant. Voia mai mult. Mult mai mult.

I s-au umplut ochii de lacrimi amare si triste cand a vazut ca baiatul se teme de intuneric, ca o vrea pe mami (din nefericire, nu depindea de el ca ea sa se intoarca) mult mai des si mult mai profund. Stia de toate, mult prea multe pentru varsta lui, percepea lucrurile intr-un mod simplu si concis, asa cum o fac de multe ori copiii, dar sentimentele si tot ce insemna suflet si sufleteste ii ramaneau straine. Era bolnav, era apatic, ii lipsea acel CEVA iar el, tatal, innebunea de grija.

Si atunci… ea s-a intors. Palida, dar totusi frumoasa, slaba dar totusi plina de farmec. Isi mangaie copilul fericita si privi peste crestetul lui catre sot. Era multumita, se facuse bine iar acum era acasa. Iar el  avea acum cu ce sa o surprinda si sa o bucure: cu un copil acum fericit si implinit si cu… o cutie-cadou: oglindă de cosmetică Sencor SMM 3080 de la SENCOR.

Era 1 Iunie. Luna in care copiii isi sarbatoreau inocenta, frumusetea, existenta insasi…

Foto: http://www.dwyn.ro

articol scris pentru blogawards.ro

 

Anunțuri

30 de ani de inovatii Toshiba

Delegant si puternicaca te-ai gandit vreodata cum e sa calatoresti in alta lume, sa traiesti dupa altii parametri si alte standarde dar nu ai reusit, daca te-a napadit subit dorinta de a performa sau dimpotriva, daca ti-ai dorit asta toata viata fara a avea sansa vreodata sa o faci, daca ai incercat mereu si tot mereu si cu greu ti-a reusit dorinta (tu facand parte din aceia pentru care lupta a fost prea grea pentru un tel prea mic), ei bine, daca ai trecut prin toate astea si ai ramas dezamagit si cu armele depuse prea curand, inseamna ca ti-ai gresit unghiul de plecare. Si ca trebuie schimbata strategia de lupta. Continuă lectura

Tableta, aliat in dragoste

captureEra un tip singuratic. Fireste, avea tot dreptul din lume sa fie singuratic pentru ca asa vroia el dar in cazul acesta situatia era un pic altfel. Era un fel de singuratate impusa, un soi de autoexil in parte fortat, in parte benevol. Cele doua componente principale se luptau si acum in toata fiinta lui, fortand destinul pentru victoria suprema. Cele doua componente care uneori i se intorceau impotriva si de care simtea ca nu va scapa niciodata: mintea lui ascutita (condusa de un spirit analitic impins uneori la extrem) si puterea uriasa a inimii pe care simtea ca nu i-a dat-o Dumnezeu s-o risipeasca. O permanenta lupta intre cele doua laturi ale fiintei sale, lupta ce nu-i dadea pace sa existe, sa respire, sa iubeasca…

O intalnise in metrou si de atunci ierarhia se schimbase periculos de rapid: inima isi cerea drepturile. Drepturi de care el avea de gand sa uzeze, orice i-ar fi spus mintea. Problema nu erau spatiul, replicile inteligente, locul sau momentul in care avea sa o abordeze ci un fel de dezarmare pe care o simtea cand o vedea total lipsita de interes, asezata cuminte pe scaunul intotdeauna de langa geam, in aceelasi haine modeste de primavara, cu parul lung si drept lasandu-i-se nonsalant pe umerii frumosi, cu aceleasi gesturi moi si simple cu care ii atrasese privirile inca din pirma zi cand schimbase traseul.

Era o fata simpla, fara pretentii de ideal estetic, o fata pe care nu ai fi observat-o daca nu erai mai atent si care ar fi putut trece pe langa tine fara ca tu sa-ti dai seama. Nici calatorii uneori agitati, nici imbulzeaza, nici sunetele stridente, nici statiile puternic luminate sau orice alt factor perturbator extern nu o inhibau. Sedea cuminte pe scaunul ei, cu tableta in maini, refuzand sa participe la spactacolul cotidian din jurul ei. Adica sa ridice macar o privire spre el, sa ii capteze privirea si astfel sa-i ofere o carare, oricat de ingusta, spre inima ei. Din nefericire, nu se afla in fata unui magazin online unde putea alerga in voie, virtual printre atatea si atatea oferte. Era in fata lumii reale si el nu stia cum sa se adapteze.

Continuă lectura