Daca-i primavara, atunci e „Blog My Valentine”

Dupa o binemeritata pauza de sarbatori, timp in care nici nu am facut prea mare lucru decat am profitat de o odihna de mult dorita, ma intorc in forta online si va anunt cu mare bucurie (spun bucurie pentru mie imi plac foarte mult concursurile de tipul asta, gen dragoste, nunti, inimioare si flori) si va provoc sa va incercati si voi norocul si talentul in ale scrisului, mai ales ca toate campaniile participante sunt tentante iar subiectele destul de accesibile tuturor indragostitilor de „scriitura”.

„Blog My Valentine„, un concurs de blogging marca Blogawards.ro, te provoaca la dragoste!

Asadar, la treaba, jurnalisti, bloggeri si alte categorii „conlocuitoare”, cititi regulamentul din care am extras cateva cuvinte, bucurati-va la vederea premiilor si… la bun si inspirat scris!

Extras din regulament:

1. Bloggerii inscrisi in Campania Blog My Valentine pot alege la ce campanii participa (un blogger poate participa la o singura campanie, la doua sau la toate campaniile). Daca un blogger participa la o singura campanie, poate castiga oricare din premiile aferente acelei campanii.
2. Clasamentul concursului Blog My Valentine se realizeaza in functie de notele primite de la fiecare sponsor in parte. Fiecare sponsor va acorda note de la 1 la 10 fiecarui articol participant. Notele vor avea zecimale, astfel ca lupta va fi foarte stransa.
3. Premiile fiecarei campanii individuale vor fi acordate de catre sponsori, in termen de 45 de zile de la finalizarea jurizarii.

Mai multe detalii si regulamentul integral le veti gasi aici.

 

Foto: http://www.blogawards.ro

O lume a ei

Intotdeauna isi dorise un colt ai ei. Un colt al propriului Rai, in care sa se afunde ori de cate ori duritatea lumii i se intorcea impotriva, ranind-o profund.

Isi dorea un colt al propriei vieti, in care sa fie singura stapana a propriei existente, un loc ascuns, umbrit vara si calduros in zilele geroase, in care sa-si aline dorul si temerile, in care sa-si cante de una singura dragostea si incantarea, in care sa-si scrie, pe foile unei existente albe, neintinate, povestea vietii…

Si nu avea. Nu avea acest nimic pe care il cerea unui destin neindupletcat, soarta ii refuza acest CEVA pentru care si-ar fi dat ani buni din viata. I se refuza orice sansa la fericire, orice bucurie de alta natura decat cea pe care o cauta de una singura in strafundurile propriului suflet, duios si candid, cu care Cel de Sus o inzestrase.

Scria pe unde apuca, iubirea de randuri de amor fiindu-i perna noaptea, pasiunea pentru rima servindu-i de birou iar degetele aspre, muncite, batand aerul neputincioase, dar atat de pline de inspiratie, fiindu-i singurele unelte de scris.

Cand ceilalti frati se inghesuiau care pe unde apuca, manati de un frig atat de dusmanos in zilele geroase, ea isi cauta alinarea singura, intr-un colt gri de camera, privind in gol spre peretii patati si batand aerul cu degetele asprite de munca…

Pentru alte suflete, cu dragoste

Ei bine, puterile supraomenesti nu ma caracterizeaza. Si, acolo unde este multa putere exista si multi dusmani. Iar mie nu-mi place lupta si mi-ar fi tare greu sa incep o disputa avand ca scop recastigarea unui drept pe care de fapt il avem de cand ne nastem. DREPTUL LA VIATA.

Cu toate acestea, raspund provocarii lansate de blogalinitiative.ro si CineForum  si va spun ca as incerca, as indrazni sa solicit ceva puteri si calitati nemaipomenite, nu numai de dragul unei campanii cu scop nobil, dar si pentru a putea face ce-mi doresc de foarte multa vreme: sa imprastii iubire in lume.

Dragostea nu se cere, ea se ofera. Pentru dragoste nu spui multumesc ci o pretuiesti si te bucuri de ea. Si faci tot posibilul sa o pastrezi. Iar daca va pleca vei ramane cu aroma dulce a celui mai frumos sentiment omenesc si cu recunostinta fata de Cel-de-Sus ca ai fost ales sa iubesti si sa fii iubit la un moment dat. Si ca astfel esti un om mai bun.

Iubirile de Martisor

De Martisor, in prima zi, iubirile se-aduna

Se –aduna in cununa, se impletesc mereu,

Si canta impreuna, pe rand sau se ingana,

Eu sunt cea mai frumoasa! Ce, tu? Ba eu! Ba eu!

 

Si Soarele le-admira, cu-ngaduinta spune:

Frumoase sunteti toate, prilej de bucurii!

Si sarutare dulce pe frunti senine pune

Si se transforma toate in mici bijuterii!

 

Pietre semipretioase, prinse-n bland décor,

Sau flori de-argint timide le prinde in cununa,

Si-asa devin iubirile cadouri de Martisor,

Si sunt frumoase toate si canta impreuna.

 

Nu stie blandul soare c-o dragoste in viata

De-argint n-are nevoie, aur si minunatii,

Dragostea e insasi o blanda dimineata,

De stralucire plina, fara bijuterii!

 

Articol scris pentru blogawards.ro si silverzone.ro

Foto: http://www.silverzone.ro

 

 

 

 

 

 

Cartea despre Diavol si despre fericire

Am tinut cartea strans la piept si am rememorat micul discurs care imi dadea batai de cap de cateva zile si pe care nici acum nu il puteam rosti fara ca vorba sa nu-mi tremure, fara ca buzele sa nu paleasca sau ochii sa nu se plece. Parea ca pana si vremea imi statea impotriva, cel putin judecand dupa norii ce-si adunasera o intreaga armata amenintatoare pe cer…

Ma temeam si la gandul ca EL va veni insotit de cineva sau, mai rau, ca va veni beat, asa cum facea foarte des in ultima vreme. Simtea o placere nebuna sa ma umileasca si totusi il iubeam cu patima celui care se apropie de apa stralucitoare cu toate ca stie ca este otravita, isi scalda privirea in apele sale unduitoare si bea cu nesat licoarea fatala. Asa eram si eu in vremea aceea. O adolescenta innebunita dupa singurul baiat care ii spusese vreodata: “Mai intai de toate, vrea sa fiu prietenul tau. Sa imi spui secretele tale, sa imi povestesti viata ta, sa mi te destainui cu totul, sa imi arati ce probleme ai si ce solutii vezi la ele si atunci le vom rezolva impreuna si, mai presus de toate, sa fii sincera. Sa nu ma minti niciodata, sub niciun pretext, nici macar al iubirii. Si atunci vom fi fericiti.”

Cu aceasta declaratie de prietenie m-a cucerit complet si de atunci nu am mai avut puterea de a-i sta impotriva. A stiut sa ma aduca la acel stadiu la care nu mai distingeam albul de gri si nici marul putred de cel dulce…