Publicat în Spring Superblog 2018

O noapte de pomina

E noapte. Timpul povestilor a trecut si doar visele au mai avut loc in camera pe jumatate scaldata in lumina lunii. Este aproape miezul noptii. Maine e 30 martie 2018. Zi mare pentru mine.

Rafturile incarcate de jucarii sclipesc in intuneric de parca ar fi luminate de un soare tainic, nocturn.  Jucariile, atat de cuminti in timpul zilei, coboara rand pe rand de pe locurile lor si se aseaza frumos-frumusel pe covorul deschis la culoare,  asteptand sa le vina randul sa vorbeasca. A fost o zi tare trista si cu toatele sunt nerabdatoare sa-si spuna oful. Pentru ca ele, jucariile, au suflet. Dar pariez ca stiti cu totii lucrul asta, nu? Si daca nu, il aflati de la mine. Nu ascultati ce spun adultii, ei stiu doar lucruri mari si serioase, ca ei. Ei nu mai cred in magie, in lucruri fantastice, nu mai cred in miracolul iubirii si nici in cel al jocului. Iar eu, Peter iepurasul, sunt aici sa conduc o discutie care se anunta foarte serioasa. Adica exact cum nu ne place noua, personajelor de film…

Citește în continuare „O noapte de pomina”

Reclame
Publicat în Uncategorized

„Vacanta altfel”, un proiect deloc nou, semnat de voluntarii din Cetate

Proiectele mari se fac cu pasi mici. Marunti la inceput desi nesiguri, marunti si gingasi dar din ce in ce mai apasati si plini de energie, pana ce totul se imbina armonios intr-o cununa de idei, oameni, atitudine si speranta. Pentru ca toate acestea reprezinta ingredientele unei vacante – si nu numai – de neuitat…

Si de data aceasta Clubul Copiilor din Cetate si-au suflecat manecile si au pus de-o prajitura minune, asa cum numai ei stiu sa faca…

Au pus intai deoparte ingredientele: copilasii, cu varste cuprinse intre 2 si 18 ani, acei mici voluntari, toti numai o inima, care au pus umarul de-au intors pe dos sensul cuvantului „vacanta”. Ce-a iesit? A iesit cam asa: actiuni ai caror beneficiari sunt copilasii mai putin norocosi decat ei, excursii cu scop educativ, iesiri in parc in scop… distractiv, mult sport, miscare, stimularea creativitarii, educatie civica si punerea la incercare a nervilor voluntarilor mai mari. Pentru ca – nu-i asa? – ei sunt doar niste copii. Citește în continuare „„Vacanta altfel”, un proiect deloc nou, semnat de voluntarii din Cetate”

Publicat în Advertorial

Motive sa credem intr-o lume mai buna sau „Femeia cu zeci de copii”

a_better_world-wallpaper-1920x1200Este o femeie micuta, care sfideaza canoanele frumusetii prin simplitatea gesturilor, prin cumintenia trasaturilor si prin moliciunea glasului. Nu iese in evidenta decat atunci cand isi exercita profesia. Atunci cand se afla in mijlocul oamenilor pentru a caror indrumare a facut atata scoala!

Are 35 de ani. Tanara, dar trecuta prin toate incercarile pe care ni le da Cel-de-Sus, in incercarea Lui, de multe ori controversata, de a afla cat poate duce un suflet de om! Doi umeri plapanzi, un pic adusi in fata, stau marturie muta a unei suferinte traita ani de zile… Mersul, contrastand puternic cu pozitia umerilor, este rapid, apasat si hotarat. I-as recunoaste tocurile de la o posta, atunci cand vine spre locul de munca!

Are ochii verzi. Verdele acela cald, care vede multe si nu zice nimic, verdele acela al ierbii care inca incolteste desi simte apropierea iernii, acea privire in caldura careia se odihneste si-si gaseste linistea fiecare copil care este in preajma ei.

Pentru ca este educatoare.

DimagesCA3P30Z3umnezeu nu i-a dat copii, i-a dat doar incercari de a-i naste. Sarcini pierdute de-a randul, doua extra-uterine si doua fertilizari in vitro sunt trecute in istoricul medical al acestei femei care a stiut sa-si pastreze capul sus desi ochii ii erau in lacrimi. O interventie medicala care se impunea deoarece era in pericol de moarte a lasat-o fara posibilitatea de a avea vreodata copilasii ei. Dar nu s-a lasat. Tot Dumnezeu a indrumat-o catre o casa plina cu micuti abandonati si l-a ales pe cel mai pricajit. Cel mai bolnavior, cu rahitism sever, privire incrucisata si picioruse strambe. O fetita.

O fetita care si-a castigat dreptul la o mama si iata o femeie care si-a castigat dreptul de a fi parinte. Acum micuta e la scoala si, de fiecare data cand isi intreaba mama: “dar de ce m-ai ales pe mine dintre toti copiii aia?”, aceasta raspunde cu duiosie: “Pentru ca pur si simplu pe tine te-am vrut.”

Are 30 de copilasi in grupa si ii iubeste enorm. Stie cate in luna si in stele, stie sa-i aline, sa-i educe, sa-i indrume pe drumul pe care abia acum pasesc. Ii alinta. Are complimente pentru fiecare. Vorbeste in pilde si are vocea masurata, dar toti o asculta si o privesc cu ochi nevinovati de copil, pe cea care nu a dat nastere vreodata unui copil dar care acum are multe sufletele spre care se grabeste dimineata, spre sala de clasa…

Citește în continuare „Motive sa credem intr-o lume mai buna sau „Femeia cu zeci de copii””