Cum m-am descurcat la matematica

Cum, adica cum?! Pai, simplu. Imaginatia aia a mea o luase razna, mai ales cand intra bunica si-mi spuse ca sunt gata gogosile! Si-am lasat balta toate problemele si m-am apucat de desert. Simplu, curat, ca la farmacie. Vrei aia? Ia-o! Vrei ailalta? Cumpara! Te doare capul? Medicamente! Iti arde gatul? Siropuri! Vrei masina? Rate, banca! Vrei o casa? Economiseste! Vindem Ieftin! Si uite-asa curg motoarele la vale, in cautare de solutii salvatoare! Asa si eu! Teme la mate? Gogosi, pur si simplu! Mai ales ca bunica e aia pe care nu o poti refuza (“Nu-mi zice tu mie ca ai mancat! Esti slaba ca o scandura”). Si unde mai pui ca sunt umplute cu vanilie…

“Nu intelegi? Vreau o camera mai mare! Matale ai locuit toata viata aici dar eu vreau viitor, intelegi? Vreau o casa noua, cu tencuiala decorativa, vreau tapet modern, gresie si faianta actuale, in culori vii, mocheta pe scara interioara, parchet laminat in toate camerele. Vreau spatiu, pat pe mijloc, ferestre vorbitoare si stelele deasupra capului meu.”

“Nepoata, parca m-as incumeta sa zic ca-s gogosile stricate, altfel n-ai vorbi in dodii. Camera mai mare? Stele cu gura? Voi, tineretul asta, nu aveti habar… cat de greu se face o casa. Daramite s-o mai vrei si mare.”

Si bunica ramase cu privirile in gol, visand melancolica la vremuri de multa vreme trecute…

Realizarea unui vis

Cine a spus ca a-ti construi o casa este usor? Cine a sustinut sus si tare ca este suficient sa vrei o casa si un rost, o familie, o plantatie, o gradina sau o livada, pentru ca totul sa capete contur? Multi. Multi au spus asta. Si multi si-au dat seama ca nu au dreptate sa gandeasca atat de superficial. Pentru ca, atunci cand iti doresti ceva, trebuie sa lupti. Si nu ma refer la alegerea unui lot de pamant, a unor proiecte casa cu etaj sau la alegerea unui birou de proiectare si servicii auxiliare (cum ar fi https://www.aia-proiect.ro/). Ma refer la tot acest proces, in ansamblul sau. Si la toate rigorile ce se impun. Pentru ca a-ti dori e una. Iar a face totul asa cum trebuie pentru ca dorinta sa-ti devina realitate e cu totul altceva.

O casa e ca un vapor. O construiesti de jos. Te uiti la cer si-ti imaginezi cum va fi insa nu trebuie sa scapi din vedere procesul. Pentru ca este vorba de o intreaga serie de reglementari, avize, autorizatii, certificate, de care trebuie sa tii seama si pe care trebuie sa le obtii astfel incat tot vaporul ala al tau sa circule pe ape line sau sa faca fata unor clipe furtunoase. Cu alte cuvinte, depinde de tine aceasta reusita. Si la cine apelezi.

Ecaterina

---

Mă trezii buimac. Nu știu ce mă înspăimântase atât de tare însă m-am simțit atât de înfricoșat încât parcă eram un străin în propria casă. Se făcea că în capul meu se auzeau bătăi puternice și dureroase, de parcă toată inima se urcase acolo și-și striga nedumerirea. Nedumerirea creată de faptul că eu puteam dormi la prânz, ațipit în unul din cele mai cool scaune gaming din lume. Ziua-n amiaza mare!

Se dovedi totuși că frica mea nu avea temei întrucât bătăile puternice se auzeau în ușa de la intrare și nu în găzdoiul facultăților mele mintale. Deschisei ușa buimac si mă oprii, în timp de un zâmbet larg mi se așternu pe față. În prag stătea, frumoasă și încântătoare ca întotdeauna, cea mai dragă persoană de sex feminin ce putea exista pe lumea asta: Ecaterina, nepoțica mea de 12 ani, pe care nu o văzusem de luni bune.

Puștoaica mesteca o gumă cu aromă de scorțișoară (din câte îmi puteam da seama) și făcea balonașe simpatice în timp ce spuse grăbit:

”Tuși… este?”

În căutarea lui Osiris

Măreața Isis stătu în cumpănă. Cum să-și găsească preaiubitul soț împrăștiat în cele patru zări, când ea însăși se temea de propriu-i destin?

Se ferea să plece la drum, alegând unul din acele atractive circuite culturale Christian Tour deși, potrivit legendei, știa că cei patru scorpioni îi vor fi mereu alături iar marea aventură nu poate decât să se încheie cu aducerea în templu a trupului celui care dăruise oamenilor bucuria, prosperitatea și libertatea, spre marele necaz al lui Seth, fratele său. Cu toate acestea, o mâna către plecare dorul nespus de iubitul său, iubire ce inspirase atâția poeți și crease atâtea legende…

Își va lăsa mândria acasă, toate bunurile lumești si cerești, se va lepăda de trufie și va îngenunchea în fața destinului, rugându-l ca mai degrabă să-i ia viața ei de femeie pribeagă decât să mai trăiască, fie și o zi, fără nefericitul ei soț.

Își va pune în bagajul de purpură doar portul său semeț, ce inspirase atâtea femei din regat și nu va ține cont decât de sfatul celor patru prieteni pe care îi va avea alături.

Invitație la cafea

Îl remarcasem în fața blocului, trăgând după el ditamai sacoșa de cumpărături. Se pare că e gospodar, omul! L-am privit cu atenție. Era înalt, subțire, frumos și îmbrăcat ca după revistă. Trăsăturile feței erau regulate iar linia fină a bărbiei trăda o origine aristocratică (bănuiam eu).

Îmi pusesem în gând să-l invit la o cafea. Una din acele cafele pentru care sari dimineața din pat și, înainte chiar de a te spăla pe față, mergi pe calea mîntuirii și dai drumul acelui minunat espressor automat Philips, pentru o binecuvîntată porție de cofeină, asistată de minunata spumă de lapte fină cu Latte Go.

 

Așadar, pândeam doar prilejul. Salvarea veni sub o formă la care nu mă așteptasem dar pe care am savurat-o cu maximă intensitate. Bătaia ușoară din ușă era marea mea ocazie pe care nu aveam voie să o ratez. Și iată-l în pragul ușii mele, înalt, superb, mirosind a prospețime și a mosc, cu un zîmbet larg pe față.

”Dumneavoastră sunteți vecina mea. V-am remarcat de câteva zile însă până acum nu am avut ocazia și nici curajul să vă vorbesc.”

Vă rog, vă rog, intrați, faceți-vă comod! Să vă servesc cu o cafea făcută din boabe proaspete? Am o mare varietate de cafele din care puteți alege. Cu spumă de lapte, cu…”

Orizonturi îndepărtate

Atmosfera cenușie a Parisului mă deprimă. Aerul tare, destul de rece și neprietenos, tristețea care domina întreaga atmosferă, pasagerii ce coboau tăcuți, cuminți, pe scara avionului, copiii ținuți strâns de mîini, picioare grăbite și pași rapizi… era tot ce mă înconjura atunci când dădui să cobor, taciturnă si singuratică, pregătită mai puțin ca oricând pentru marea decizie, în urma unei curse low-cost…

Urma să-l întâlnesc pe el. Pe cel care care îmi fusese prieten ani de zile și pe care mi-l doream doar de la o distanță sigură. Pentru ca sutele de kilometri ce ne despărțeau era tot ce-mi doream. O relație la distanță, apeluri în noapte, convorbiri video numai atunci mă avantajau, lipsa oricăror scene și evitatea conflictelor de orice fel.  Fugeam de ceva… nici eu nu știu de ce fugeam. Eram atât de încordată încât ultima noastră convorbire video fusese destul de tensionată.

”Îți plătesc eu biletul de avion”, îmi spusese cu tandrețe.

”Bine, fie low-cost. Nu vin cu bagaje multe, unul din multele mele trolere ieftine achiziționate de pe travelkit, ultimul cumpărat chiar la promoție, este deja pregătit.”

Honda Civic Type R și… un copilot neobișnuit

”În perioada pașoptistă modernismul era-n floare
Toți vociferau ca vor mobilitate pe motoare
Inginerii n-au dormit liniștiti pe a lor pernă
Până Honda n-a ieșit – cu combustie internă –
Cu ce și-au dorit cu toții, de la mic până la mare,
Performanță și confort, spectacol și reflectoare!

Căci vedete-au fost si sunt până și motociclete
Care trec pe lângă tine de te lipesc de perete.
Insă vreau să-ți spun! Modelul care astăzi e pe val
Honda Civic Type R vine, cu un timp…uh! ireal
Că la nici șase secunde suta o atinge, deci
N-ai să vezi o performanță asemănătoare-n… veci!

Sentimentul motorsport e puternic, te conduce
Către zări nemaivazute, orizontul nu te-ajunge.
Cruise Control, dotări de top si confortul tot prezent
Frână electronică-n parcare…sentimentul iminent
De proiecție în spațiu, de bord nemaipomenit,
Și stabilitate-n frâne si suspensie multi-link
Totul pentru performanță, totul pentru a proteja
Un șofer ce o iubește ca pe chiar inima sa!

Prin lume, dincolo de tutoriale si tendinte

Dintotdeauna mi-au displăcut tutorialele. Acele documente care te învață ce și cum, omorând în fașă creativitatea. Ca atunci când te duci după cazier și stai cu orele la ghișeu, bați din frumoasele tale botine de damă a nerăbdare, fierbi în sus propriu și-ți vine să-i omori pe aia. Bineînțeles, adio cazier curat, adio angajare. Sau când vrei să predai lecția unor puștani și te omoară planificările, evaluările, rapoartele, astfel încât ai uitat ce vrei să predai și sub ce formă, iar încrederea si răbdarea s-au dus pe apa Sîmbetei… Așa și cu tutorialele. Tehnice, seci, reci, fără lumină și culoare si în consecință lipsite de orice eficiență. În cazul meu, of course.

SuperBlog 2019, here I come!

Cel mai frumos este atunci cand devii nostalgic. Dai filmul inapoi si iti dai seama cat te-ai schimbat. De mult sau de putin. Pentru ca, oricat de departe ai fi ajuns in viitor, nu te poti opri sa-ti arunci o privire in spate. Sa vezi ce-ai fost. Si ce-ai devenit.

Mi-e dor de SuperBlog. Mi-e dor de competitia aia care te tine cu laptopul deschis si mintea aiurea pana la Craciun. Mi-e dor de sponsorii aia care pun la bataie premii peste premii si tot ce vrei este sa fii acolo, sus, sa le iei! Mi-e dor de discutiile aprinse de pe grup. Mi-e dor sa caut idei, sa scormonesc in strafundurile mintii si sa scot la suprafata tot ce pot si ce ma reprezinta. Abia astept sa particip din nou!

SuperBlog 2019, vin!

foto:  http://www.super-blog.eu

Doma Kids, marca Doma Art Style, o prezenta de exceptie la Dance Star World Finals, Croatia

Recent am asistat la reusita, aparent neasteptata, a unei trupe aradene de dans, pe plan international. Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat acesti copii, proaspat intrati pe piata (a se citi scena) mondiala, habar nu aveau ca vor fi remarcati de patru jurati in competitia internationala anuala de dans „Dance Star„. Se pare ca aceasta competitie insa le-a oferit o mare surpriza si un punctaj si mai mare. Iar acesti copilasi, absolut obisnuiti, isi traiesc acum un vis la care pana de curand abia cutezau sa spere.