Despre case si femei, ca-ntre baieti!

− Cu mine vorbiti?

− Sigur ca da! Sunt necajit la o bere! Nu poti sa te apropii si matale sa vorbim? Asa, ca intre necajiti!

− Sunteti necajit?

− Da! Si vrea casa! Auzi! Pe cand voiam sa o fac cucoana la bloc! Cu gaz, curatenie, parchet laminat, fotolii albastre, bancuta in fata blocului, frumos-frumusel, gradina (cam mica, ce-i drept) unde sa-si arunce cateva lalele! Da’nuuuuu! Ea vrea casa! Si mesteri specialisti! Si materiale de constructii comandate online! De la Casa de Comenzi Vindem-Ieftin.ro… Cica aia reprezinta un concept unic in Romania! Nu stiu ce e ala concept si stiam ca unic sunt doar eu! Se pare insa ca m-am inselat…

Si sorbi amarat din bere.

− Nici a mea nu e innebunita dupa locuitul la bloc. Si zice ca…

− Da’ stai sa vezi!

Lustruirea unui vis

Cu totii avem cate un vis. Unul mai frumos si mai greu de realizat sau mai tangibil si mai aproape de implinire. Si cu toate acestea…. ne lovim zilnic de realitatile crude ale unei existente destul de departe de perfectiune, de nuantele atat de sterse dar, oh! atat de importante din viata pe care ne-o construim lacrima cu lacrima, caramida cu caramida, zi dupa zi, ceas de ceas, vis dupa vis…

Cati dintre noi nu si-au dorit o casa numai a lor? Iata-ma ca fiind una din acei fericiti care si-au vazut visul cu ochii si care si-au construit o fericire de mult dorita in jurul acestui vis.

Minunea mea s-a intamplat la maturitate, s-a cladit rapid si va dainui, cu voia Celui-de-Sus, zeci de ani. Trainica, mandra si frumoasa dar simplu construita si foarte practica, noua mea locuinta ma reprezinta. Este ca trupul unei femei care stie ce poate, este sigura de puterea si de frumusetea ei si nu va conteni nicicand sa adere la frumos. Sa tanjeasca dupa liniile armonioase ale bunului gust.

Dar… dupa cum spuneam, sunt cateva laturi colturoase ale fiecarui vis… si te confrunti cu situatii neprevazute, te iei la harta cu toti contructorii, il contrazici pe seful de santier, inspectezi cu sprancenele incruntate (pentru a cata oara?!) proiectul si iti lasi umerii in jos descurajat. Haosul transpira prin toti porii. Pe locul exact unde tu ti-ai dorit o locuinta alba, inalta, frumoasa si curata  se ridica ditamai mormanul de gunoaie, resturi de caramida, pietre si nisip, bucati de tevi, ramasite de ambalaj, folii intregi de plastic, garduri de fier beton trunchiate si ciment la tot locul. Pamantul, pana mai ieri negru si gras, odihneste acum sub un morman de neglijenta si nu se mai vede deloc. Unde imi vor fi atunci razoarele cu flori, bolta de vita de vie si pomii fructiferi?

Chipul secular al unei case

Locuiesc intr-un sat. Lumea mea este in acest sat in care, cele putin peste 100 de numere de casa reprezinta salasul unui aer atat de proaspat si de curat incat pare coborat de la munte. Sau de la malul marii. Nepoluat, curat si aspru. Si totusi ne aflam aproape de centura de vest a unuia din cele mai populate si dezvoltate orase din Romania, unde, potrivit unei statistici din anii anteriori, rata somajului era cea mai scazuta.

Cu toate acestea, satul meu pare rupt din alta lume. Croit dupa alte tipare si insufletit de oameni coborati din paginile romanelor lui Rebreanu. Oameni obisnuiti, a caror educatie se rezuma la cele cateva clase absolvite si acelea cu greu, intre mersul la camp si pazitul vacilor si oilor. Si totusi aici sunt oameni cu suflet mare. Curtile sunt sarace dar curate, podelele de lemn stralucesc de curatenie, aleile de pamant sunt bine curatate iar gradinile sunt luna. Vacile, cele mai frumoase din zona, sunt curate si ingrijite cu dragoste. Nicaieri nu am vazut atat drag de animale ca aici, intre oamenii acestia simpli, care stiu sa ingrijeasca un animal cu aceeasi responsabilitate cu care ar ingriji un om.