Nu reprezenta el chiar idealul meu de barbat insa atributele fizice ale individului din prag se apropiau serios de cele mai aspre reguli de frumusete masculine. Parul roscat, de un roscat atat de rar intalnit, ii cadea in zulufi dragalasi pe frunte, restul parului atarnandu-i rebel pe umerii drepti, atent sculptati de un Creator ce parca uitase sa mai fie si vitreg cu arta sa…
Ochii mari, senini, de un caprui intens, ii radeau in cap. Fruntea, inalta si senina se arcuia frumos pe o fata atat de aproape dp erfectiune. O gropita in obrajii rosii isi aducea aportul la acest sarm natural iar buzele mari si carnoase, aspre si totusi facute sa mangaie si sa desfete, se deschisera intr-un zambet larg.
“Doamna Lazar?”
Inghitii in sec.
“Eu sunt, poftiti. Va servesc cu o cafea?” si ma fastacii ca o fata la prima intalnire.
“Va multumesc, sunt nevoit sa va refuz. As vrea sa rezolvam problema cat mai repede. Ne-ati sunat in legatura cu dusmanii cei mici si rai din bucataria dumneavoastra…”
Il privii fara sa inteleg.
Missy Ver 