Joc Prepelix PANO si tibetanul
Cel mai tanar locatar al lamaseriei ramase pe ganduri. Niciodata nu-i placusera strainii si nici acum nu era foarte incantat de sosirea noului venit. Il privi cu atentie si clatina din cap cu tristete. Parea a fi unul dn lumea noua, unul care traia doar pentru mancare si rasfat si care uitase de respectul de sine si de natura. De viata. De valori morale si de Dumnezeu. Aici, in varful muntelui, viata parea la fel de linsitita ca stolurile de pasari ce treceau agale din cand in cand pe deasupra acoperisului ascutit al manastirii tibetane. Aici totul se misca cu pana la 20 de kilometri la ora, ceea ce, stia el din putina sa experienta, insemna totusi destul de mult. Viteza destul de mare cat sa fie periculoasa. Il privi din nou cu atentie pe strain si clatina din cap:
Missy Ver 