Prepelix in charge

Joc Prepelix PANO si tibetanul

Cel mai tanar locatar al lamaseriei ramase pe ganduri. Niciodata nu-i placusera strainii si nici acum nu era foarte incantat de sosirea noului venit. Il privi cu atentie si clatina din cap cu tristete. Parea a fi unul dn lumea noua, unul care traia doar pentru mancare si rasfat si care uitase de respectul de sine si de natura. De viata. De valori morale si de Dumnezeu. Aici, in varful muntelui, viata parea la fel de linsitita ca stolurile de pasari ce treceau agale din cand in cand pe deasupra acoperisului ascutit al manastirii tibetane. Aici totul se misca cu pana la 20 de kilometri la ora, ceea ce, stia el din putina sa experienta, insemna totusi destul de mult. Viteza destul de mare cat sa fie periculoasa. Il privi din nou cu atentie pe strain si clatina din cap:

“Nu va putem caza aici. Suntem si-asa destul de multi…” si isi impreuna mainile la spate.

Tinerelul zambi si spuse usor ironic, rotindu-si privirea deasupra  curtii imense:

“Aveti destul loc dar sunteti reticenti cu strainii. Nu am venit sa fur si nici sa adopt vreuna din convingerile voastre. Sunt doar un turist ramas pe drumuri si dornic de putina mancare si un dram de acoperis deasupra capului. Doar pentru noaptea asta.”

Calugarul clatina din cap cu convingere.

“Avem loc doar pentru tibetani, strainii nu sunt deloc bineveniti. Si-apoi, de cand cu Prepelix, faimosul joc mobil, suntem cu totii in alerta. Stii dumneata, acum cativa ani, sa tot fie vreo 18, a aparut aici unul care experimentase un joc de vanatoare cu prepelite, joc Prepelix PANO. Nu numai ca jocul a prins contur dar a castigat si adepti. Urma sa aflam la timp, slavit fie Dalai Lama, ca in toata lumea acest joc castigase teren. Un teren imens de vanatoare de prepelite, asta devenise deodata Pamantul. Si, ce este si mai trist, turistul acela semanase dorinta de vanatoare si printre veteranii nostri calugari, care adunasera in buchetul sfant al vietii peste o suta de ani. Sa vezi acei veritabili iubitori de pace si religie mistica innebuniti dupa prepelitele alea colorate…ei bine, nu a fost usor. A trebuit sa curatam toata lamaseria. James Hilton insusi ar fi fost mandru de noi si de realizarea noastra. Totul a fost controlat. Calculatoarele gasite si distruse. Totul era offline, desigur, dar devenise viral. Intalneai la tot pasul calugari iubitori de vanatoare si de prepelite. Acum suntem multumiti. Virusul a disparut, acest joc copii, si totul a revenit la normal. Muntii acestia maiestuosi ne-au redat linistea pierduta pentru o clipa.”

Amuzat, turistul isi lasa capul intr-o parte si inchise un ochi.

“Stii ca a aparut versiunea online, cu punct de tragere la 360 de grade (PANO) sau versiunea VR (cu ochelari cardboard)? Si ca natura este cu mult insufletita? Si ca cerul ala este atat de bine lucrat incat tot setul de culori te trimite parca in mijlocul jocului? Si stai sa-ti zic. Am intrat si in topul ala 100. Sunt printre primii douazeci, ceea ce denota consideratie si perseverenta. Nu crezi?” si ramase intr-o stare de contemplare deparca intregul Univers ar fi asteptat reactia lui.

Care este de fapt adevarul?…

Tibetanul isi ridica ochii iar privirea ii straluci o clipa.

“Si pusca lunga? Si sonor adecvat? Crazy fun? Si nebunesc?”

“Si copilaresc si inofensiv si tare distractiv. Nu cred ca aici doar cultivati legume si va rugati. Cu siguranta multumiti cerului pentru soare si mesei pentru mancare. Asa cum ai multumi unui mobil pentru – sa zicem – un joc Prepelix PANO. Este doar o joaca distractiva, este tocmai motivul pentru care simtim ca traim. Atunci sufletul ne rade si ne jucam cu prepelitele alea de parca le-am manca la cina. Nu trebuie sa fiti asa scortosi. Intotdeauna, oricat de serioasa ar fi viata, sa nu uitati sa fiti copii. Nu uitati magia, imaginatia, povestile, zambetul candid si vorba sincera. Asa veti sti ca veti ramane vesnic tineri…”

Calugarul zambi discret.

“Cine a zis ca nu mai stim sa fim copii? Eu am aproape 103 ani si tot ma simt tanar. Ai dreptate, suntem scortosi. Si, daca tot ai cutezat sa zici vorbele astea, te provoc sa ramai peste noapte. Fie. Gasim un pat si pentru tine. Si… crezi ca ai mobilul la tine pentru o versiune DEMO?”

“De ce DEMO? Am cumparat versiunea FULL! Ori joc,… ori ma joc!”

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018

Foto: www.prepelix.ro