In sfarsit, spatiu! Start la decorat!

Dintotdeauna am suferit din lipsa spatiului in care sa-mi desfasor nestingherita activitatea. Si prin asta nu vreau sa spun ca imi doream o adevarata hala in care sa fiu fericita, ci un locsor, mirific prin simplitate, in care fiecare lucru sa-si gaseasca culcus, fiecare colt sa reprezinte ceva si fiecare perete sa aduca a iubire…

Din fericire pentru mine si pentru ca m-a binecuvantat bunul Dumnezeu cu sansa de a poseda una bucata sot gospodar, mi-am vazut visul cu ochisorii mei avizi sa-si plimbe privirea pe metri intregi de locuinta. Ne-am facut o casa.

Fericirea de a ne vedea stapani pe cel putin triplul fostei locuinte ne-a fost umbrita de o serie de evenimente care ne-au dat serioase batai de cap si chiar ne-au pus sub semn de intrebare casnicia. Pentru ca, desi multe si marunte si aparent nesemnificative, aceste mici peripetii carora, desi ne asteptam, nu le-am ghicit adevarata profunzime, au aparut imediat ce casuta a fost gata si mobila de potrivit in camere.

In primul rand am observat, cu fireasca stupoare, ca mobila noastra cea de toate zilele era atat de redusa ca dimensiuni incat ar fi incaput intr-o singura camera din cele noi. Am apelat la mobilierul modular, dupa un adevarat razboi intre gusturile diferite si preturile alandala. Ba un corp era prea scump, ba altul gri. Unul era foarte ieftin dar si foarte mic incat sa incapa intr-o camara. Si tot asa.

Interioarele ne-au omorat. Ne asezam nauci pe parchetul gol si priveam unul spre celalalt de parca am fi cautat o solutie salvatoare in celalalt. Banii erau cam putini. Culmea, acum se gasise si mandria sa nu-si mai incapa in piele! Noi vroiam ceva frumos, modern, elegant si in acelasi timp confortabil. Daca timpul meu liber il aveam la dispozitie cam cat vroiam eu, nu la fel se intampla si cu perechea mea, care, obosita de la serviciu, nu mai avea nici timpul si nici cheful necesar cautarii unor lucrusoare. Ca sa nu mai zic ca inspiratia lipsea cu desavarsire la ora aia. La un moment dat am vut impresia ca nici nu mai stiam ce de dorim.

Magazinul online Atria.ro ne-a sarit in ajutor. Modele de covoare, de pleduri, perdele, draperii si lenjerii, toate erau frumusel asezate pe rafturile virtuale, fiecare culoare si fiecare model fiind asezat asa cum trebuie, rezolutia prezentarilor si multitudinea de modele ajutandu-ne foarte mult. Nauceala ne-a parasit putin cate putin pe masura ce descopeream modele de draperii accesorizate frumos (cel mai mult ne-a placut o draperie din satin), seturi de pat foarte la moda, foarte bune calitativ dar care ne-au pus in dificultatea de a alege: „Pe care sa o iau?” dar si modele diverse la mochete pentru holuri sau covorase pentru scari (pe acestea din urma ni le doream foarte mult). Atentia ne-a fost atrasa si de tablourile si posterele prezentate intr-o varitate mare de modele, de asteptat de la un site cu asemenea pretentii. Sincer, am fost foarte atrasa de Seashore, un tablou superb in care paleta cromatica mi s-a parut cat se poate de originala si de bun gust.

Am fost foarte impresionati. Ne-am inscris ca fani pe pagina http://www.facebook.com/atria.ro, acolo obtinand astfel si reduceri la tote produsele comandate.

Nu a fost usor. Am rulat pagina dupa pagina pana ne-am hotarat la ceva, dar am putut privi amandoi, in acelasi timp, sute de modele, comentand si contra-argumentand, punand in cosul virtual tot ce ne placea. Reveneam apoi la cos si revizuiam cumparaturile. Adaugam sau eliminam, ceea ce era foarte greu intr-un magazin fizic. Te poti hotari azi sau maine, nu are importanta, timpul – de data aceasta – fiind de partea ta.

Inca nu am terminat cumparaturile. Inca ne gandim la camera de zi, mansarda sau decorarea terasei… Cel mai important este ca avem pe cine ne bizui. Pe Atria by Perpetuum.

articol scris pentru blogalinitiative.ro

sursa foto: www.atria.ro