Scrisoare catre mama mea

Cea mai frumoasa zi din lume, ziua mamelor. Nu ziua femeii, ci Ziua Mamei. A celor care dau nastere, cresc, educa, indruma si sufera pentru noi, adultii de azi. Cei care am uitat sa fim copii. Cum de mama insa nu uita sa fie mama?

Daca as scrie o scrisoare catre mama mea, ea ar suna cam asa (doar in scris ii pot spune astea, ca ma apuca plansul daca incep prin cuvinte):

Scumpa maicuta,

„Daca vreodata am uitat sa-ti mai spun cate un “te iubesc”, daca firea-mi patimasa m-a indemnat la vorbe grele, daca norii s-au adunat pe cerul lumii tale si eu nu ti-am fost alaturi, daca florile ti-au zambit in vreo dimineata iar eu le-am calcat in picioare, daca gura-mi spurcata a rostit nimicuri surde, daca am plecat urechea la micimea lumeasca si daca am facut sa curga lacrimi din frumosii-ti ochi, pentru toate astea iarta-ma!

Caci nu voi uita nicicand mirosul tau unic de mama, confortul sufletesc pe care il simt tot timpul cand ma gandesc la tine, nu voi uita niciodata ca acolo unde esti tu se numeste acasa  si ca nu ai uitat niciodata sa-mi fii maicuta…

Acum, cand sunt si eu parinte si mai ales azi, cand este 8 Martie, imi dau seama ce inseamna, cat pretuieste si cum te simti atunci cand te iubeste copilul tau, cand ii simti pe obraz rasuflarea-i calda sau cand iti sare in brate…

Te iubesc, maicuta draga si iti promit ca nu voi uita nicicand sa fiu copil. Asa cum nici tu nu vei uita vreodata sa fii mama…”

 

sursa foto: natural-n.blogspot.com