M-am oprit pe ultima treapta de sus, mi-am ridicat rochia si m-am asezat. Straniu tablou trebuie sa fi oferit. O fata inalta, bruneta, machiata in cele mai frumoase culori in ceea ce ar fi trebuit sa fie cea mai frumoasa zi din viata ei, rochia sclipitoare, lunga si alba, din faldurile careia razbatea parca aroma unui parfum Katy Perry, (de la Coty, bineinteles), cizmele negre, grosolane, ce-si atarnau sireturile lungi pe o lungime de patru tepte si… rimelul cazand jalnic pe obrazul bine pudrat. Nu-i ciudat?
Mi-am aprins o tigara si trasei cu nesat din ea. Tigara insasi, aproape rupta, atarna indoita intre buzele mele atent rujate si simteam o indiferenta aproape amuzanta fata de tot ce ma inconjura. Musafirii, sositi mult prea devreme (dupa mine, ar fi stat acasa de tot), ciocneau deja in pahare lungi de cristal o sarbatoare care parea a fi doar a lor.
Magia… unde era magia? Unde era acea sclipire care transfigureaza orice fiinta si face ca pana si cea mai urata femeie sa radieze de frumusete?
Unde era acel ingredient magic, acel parfum despre care vorbeau poetii, pe care il preamareau cantaretii si despre care imi vorbeau bunica, mama, prietenele?
Asteptam si eu sa ma infior, sa simt cum intreaga-mi fiinta tresalta la vederea LUI, voiam si asteptam sa simt iubirea altfel decat o stiam. ALTFEL.
Si totusi… nu o regaseam. Nu o regaseam in sclipirea regala a paharelor, in maiestria cu care fusesera alcatuite buchetele de nunta, in bucuria de pe fata mamei mele, in entuziasmul prietenilor, in cerul albastru, pur, care se hotarase sa ma binecuvanteze cu o zi minunata de toamna in locul unei ploi reci (cred ca acum as fi preferat totusi ploaia), nici macar in frumusetea aproape salbatica, originala a rochiei mele sau in cumintenia imaculata a voalului alb, simplu. Nu regaseam acea magie, acel fior nici in zambetul plin de dragoste al celui ce avea sa-mi devina sot, nici macar in puterea imbratisarii sale calde, nici in cuvintele tandre si inflacarate rostite la tot pasul, in… nimic. Unde era… unde era iubirea? Unde era magia atat de dorita de toti, netraita de unii toata viata sau incercata de altii de atatea ori?
Unde era acel ingredient magic, acel parfum al vietii care face ca destinele sa se revolte, sa se ridice si sa infloreasca, care tine intreaga planeta unita, care duce viata mai departe pe cele mai inalte culmi?
UNDE?
Si totusi… era in sufletul meu. Ca un parfum duios si totusi atat de plin de viata care picura bucurie si rasfat in toti porii. Simteam cum navaleste peste mine un suvoi de viata adevarata, un suflu tanar si proaspat care ma facu sa ma ridic. Aruncai tigara, ce arse mocnit pe mocheta noua.
Dadui voalul jos, imi ridicai usor rochia si iesii pe usa din spate. Acesta era momentul meu. Momentul meu de rasfat si glorie, clipa mea de revolta!
Alergai pe alei pietruite, tinandu-mi rochia vaporoasa cu mainile, in cizmele in care ma impiedicam, prin ploaia ce incepu din senin, prin balti si noroaie, alergai cu privirea tinta inainte, de parca acolo in fata, undeva, ma astepta destinul meu…
Alergai fara sa ma opresc si nu o facui decat cand ramasei fara aer. M-am oprit si m-am asezat pe o banca. Inspirai de cateva ori.
Cand mi-am revenit, langa mine era un barbat inalt, imbracat de gala, cu papionul desfacut si pantalonii suflecati. Asadar, doua revolte pe aceeasi banca! Se uita la mine, il privii si eu. Desi avea privirea calma, gesturile ii tradau intregul zbucium.
Adulmeca aerul si intreba, fara sa ma priveasca:
„Parfum Mad Potion. Sa inteleg ca dumneavoastra cautati magia?”
Il privii nedumerita dar limba mi se dezlega…
„Magia… da, magia. Puterea de a iubi si de ma lasa iubita. Ingredientul magic al unei potiuni ce se lasa atat de multa vreme asteptata… Dumneavoastra ati intalnit-o?”
„Crezui ca da. Si totusi… nu! Inca astept acea sclipire care sa ma faca sa tresalt…”
Ma ridicai.
„Sa tresaltam impreuna! Sa fugim! Sa ne cautam destinul!”
Se ridica aproape imediat, eliberat parca de o povara mult prea grea.
„Asa, pur si simplu? Ei bine, sunt nebun, dar… vin!’
Tabloul era din nou straniu. Doi oameni care nu se cunoasteau, in cele mai frumoase momente din viata lor, alergau liberi, tinandu-se de mana, cautand magia prin ploaia parfumata ce racorea pamantul…
Articol scris pentru SuperBlog2015 si Coty
foto 1: http://www.lovethisdayevents.com
foto 2, 3, 4: www.coty.ro
Missy Ver 
Un gând despre „Doua revolte pe aceeasi banca”